Reluarea dosarului privind mineriada din 13 – 15 iunie 1990 a readus în atenţia opiniei publice pe una dintre personalităţile cele mai misterioase din istoria postdecembristă a României, implicată din plin în consolidarea noilor structuri de putere de după 22 decembrie 1989, precum şi în refacerea structurilor de informaţii şi contrainformaţii ale statului român: Virgil Măgureanu.

media 139870173228043800

 

În biografia celui care a fost primul director al Serviciului Român de Informaţii (26 martie 1990 – 25 aprilie 1997), Virgil Măgureanu, se menţionează faptul că s-a născut pe 19 martie 1941, în satul Giurtelecu Hododului din comuna Hodod (judeţul Satu Mare), numindu-se la naştere Imre Asztalos (Astalos).

În 1955 nu a fost acceptat la Liceul Militar din Câmpina ca urmare a faptului că tatăl său se împotrivise colectivizării, în 1952, şi fusese trimis în judecată. Primul contact cu ofiţerii Securităţii l-a avut la vârsta de 20 de ani, în 1961, când a fost pus în situaţia de a semna un angajament de informator al Securităţii. Conform propriilor mărturisiri, angajamentul a fost semnat în condiţiile în care fratele lui Virgil Măgureanu, Emil Astalos, era şeful Comenduirii de Garnizoană din Timişoara şi ar fi avut probleme de dosar. În 1962 a fost primit în PCR, iar colaborarea cu Securitatea a încetat.

Virgil Măgureanu a urmat cursurile Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti (1964 - 1969), obţinând titlul de doctor în ştiinţe politice la Universitatea Bucureşti în 1978. Începând din 1969 şi până pe 8 mai 1989 a fost cadru didactic universitar în cadrul Academiei de Studii Social-Politice „Ştefan Gheorghiu”. Nume de cod: „Mihăilă Mihai” Şi, totuşi...în martie 1992, jurnalistul de investigaţii Ioan Itu a publicat în Tinerama date din dosarul de ofiţer de securitate al lui Virgil Măgureanu care şi-a publicat dosarul de cadru al Securităţii în Evenimentul Zilei în 1995, înainte ca politicianul şi jurnalistul Corneliu Vadim Tudor să facă acelaşi lucru în săptămânalul România Mare. În conformitate cu cele aflate în dosarul de ofiţer de securitate al lui Virgil Măgureanu rezultă că acesta a fost încadrat în Direcţia de Informaţii Externe (DIE) pe 1 septembrie 1972, cu gradul de căpitan, sub numele conspirativ de „Mihăilă Mihai”. În DIE va primi misiunea de a participa la redactarea buletinului informativ al cărui destinatar era preşedintele Nicolae Ceauşescu.

În februarie 1973, rectorul Academiei de Studii Social-Politice „Ştefan Gheorghiu”, Leonte Răutu, îl va suna pe şeful DIE, generalul-colonel Nicolae Doicaru, şi îi va cere ca Virgil Măgureanu să fie trimis înapoi la Academie. În aprilie 1973, Virgil Măgureanu s-a întors la catedră în Academia de Studii Social-Politice „Ştefan Gheorghiu” unde se va specializa în doctrine politice contemporane, cu precădere neofascismul şi neonazismul. Pe 8 mai 1989 va fi mutat forţat la Focşani, fiind angajat ca muzeograf la Muzeul Judeţean Vrancea, ca urmare a acţiunilor opoziţioniste faţă de regimul Ceauşescu.

În perioada 22 decembrie 1989 – 26 martie 1990 este membru al CFSN (Consiliul Frontului Salvării Naţionale -n.r.) şi CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională - n.r). Pe 26 martie 1990, prin Decretul nr. 181, Virgil Măgureanu a fost numit în funcţia de director al Serviciului Român de Informaţii, îndeplinind această funcţie până la 25 aprilie 1997, când a demisionat. În paralel, începând cu anul 1994, a predat în calitate de profesor de sociologie politică la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii Bucureşti.

Citiți mai departe în 

Adevărul