religie falsa

Atacurile teroriste islamiste au devenit un ritual periodic, permanent şi imuabil. Anul acesta s-au petrecut mai des decît odată pe luna.

 

Cel din Manchester a lăsat 22 de tineri morţi. Tot un ritual e şi reacţia europenilor şi a instituţiilor europene la adresa atacurilor teroriste. Regulile acestui ritual sunt bine cunoscute şi de o parte şi de altă. Tot la cîteva săptămîni islamiştii ucid europeni. Unul dintre ei moare şi zeci de europeni inocenţi mor şi ei împreună cu el. Islamiştii ştiu că nu vor fi pedepsiţi şi că Merkel va continuă să-i primească în Europa cu braţele deschise. Ba şi cred că fac un lucru bun şi că vor ajunge instantaneu în răi. Nimic nu e nou în ritualul terorismului şi a reacţiilor europenilor. Dansul e acelaşi. Devieri de la regulile lui stricte nu se produc. Fiecare segment al societăţii civile şi politice îşi joacă partea lui, bine cunoscută şi coregrafiată cu prilejul fiecărui act terorist. Politicienii reacţionează în felul lor: condamnă în termeni fermi atacurile teroriste, vorbesc de solidaritate, şi cer populaţiei să rămînă calmă şi toleranţă faţă de cei care îi ucid. După fiecare act terorist, cîţiva musulmani sunt arestaţi, iar apoi eliberaţi din lipsa de probe. Mass media îşi are şi ea ritualul ei. Toate canalele de televiziune dau aceleaşi ştiri. Nimic nou: numele teroristului, numărul de obicei în creştere al victimelor, trecutul teroristului, reacţia publicului, sirenele ambulanţelor şi a maşinilor de poliţie.

 

Ritualuri

Comentatorii şi jurnaliştii îşi au şi ei ritualul lor. Se plagiază unii pe alţii. Dezaprobă ce se întîmplă dar ne dau lecţii nouă mai mult că teroriştilor şi ne atenţionează să nu cădem în păcatul islamofobiei, şi ne cer să rămînem calmi şi toleranţi. Din cînd în cînd ei mai critică politicul, dar cam atît. Pînă la următorul act terorist, cînd aceste clişee se repetă. Fără devieri. Iar noi, publicul, avem şi noi ritualul nostru. Ne exprimăm dezamăgirea, punem flori în locul unde victimele au fost ucise, iar după cîteva zile ne întoarcem la ale noastre. Ne obişnuim cu teroarea musulmană. În urmă acestor ritualuri nimic concret nu se întîmplă. Terorismul jihadist merge înainte, aşa cum a făcut-o de mai bine de 20 de ani. Fiecare nou act terorist intră în catalogul atacurilor teroriste, paginile catalogului înmulţindu-se de la zi la zi. Şi, în toate aceste reacţii, comentarii şi dezbateri nimeni nu întreabă, ori are curajul să întrebe, dacă nu cumva islamul e o religie falsă.

 

Dan Gibson

Nu suntem experţi în acest domeniu, dar ocazional dăm peste materiale şi autori care îndrăznesc să spună că islamul e o religie falsă şi încearcă să o dovedească. Unul dintre ei e Dan Gibson, iar titlul cărţii lui e Quranic Geography ("Geografia Coranică"). Cartea a fost publicată în 2011 de o casă de editura mai puţin cunoscută din Canada. La urmă urmelor care casă de editură "reputalibă" ar fi acceptat să tipărească o carte cu un subiect atît de "controversat"? La cele 279 de pagini de text, Gibson adaugă încă aproape 70 de pagini de tabele şi anexe cronologice desemnate să-i sprijine argumentele principale. Gibson, însă, nu afirmă în mod direct că islamul e o religie falsă, dar argumentele lui inevitabil duc la concluzia, uşor citită printre rînduri, că e.

 

Cine e Dan Gibson? 

Un autor britanic cu vaste cunoştinţe în domeniu. Bunicul sau a fost un cercetător avid al istoriei şi geografiei biblice, arabe şi musulmane. Începînd din anii 1920, el a adunat o mulţime de date şi materiale comparative, dar nu publică nici scris nimic asupra subiectului. Materialele acumulate de el au trecut în posesia fiului lui, adică tatăl lui Dan Gibson. Tatăl a continuat muncă bunicului adunînd şi el o cantitate vastă de materiale. Dar nici el nu a publicat nimic. A pus toate materialele şi muncă lui de cercetare în cutii, iar cutiile în pod. După moartea lui, soţia lui, adică mama lui Gibson, a decis să vândă casă şi să se mute într-o casă mai mică. Aşa ea şi fiul ei au descoperit cantitatea vastă de materiale adunate de bunicul şi tatăl lui Gibson. Autorul a început să studieze cu deamanuntul materialele moştenite şi a devenit interesat în explorarea unui subiect pînă atunci parcă în întregime ignorat de cărturari - e islamul o religie falsă? Şi dacă da, poate islamul fi dovedit că fiind o religie falsă din perspectiva geografiei coranice?

 

Tatăl lui Gibson a fost specialist în istoria Edomului şi a Hixosilor, Edomul fiind întîlnit şi bine cunoscut dintr-un număr mare de pasaje din Biblie. Gibson a moştenit pasiunea tatălui sau şi, în 1979, la 23 de ani, s-a mutat în Levant unde a studiat, vreme de 20 de ani, geografia coranică. În 1990 s-a mutat, împreună cu familia, în deşertul din sudul Iordaniei unde şi-a continuat studiile de cercetare trăind între beduini. În acei ani i s-au înfiripat în minte îndoieli privind acuratețea geografiei coranice şi, prin extensie, posibilitatea că islamul ar putea fi o religie falsă. A studiat istoria şi  geografia vremurilor vechi şi de dinaintea aparatiei islamului ajungînd la concluzia că există discrepanţe de fond şi adînci între istoria cunoscută nouă astăzi privind islamul şi originea lui şi datele georgafice privind islamul timpuriu. Zice el, "I became convinced that there were inconsistencies în the historical records, especially when it came to geography". ("Am devenit convins de existenţa unor inconsistente în documentele istorice, şi în mod special cînd e vorba de geografie") (Pagină 2) De fapt, Gibson chiar a fost tentat, în 2004, să formuleze  o teorie a conspiraţiei ("a conspiracy theory") privind originea islamului. S-a consultat cu alţi cercetători care studiau şi ei originile islamului şi le-a împărtăşit îndoielile proprii. Spre surprinderea lui, mulţi dintre cercetători i-au împărtăşit şi ei suspiciunile şi îndoielile lor privind acurateţea Coranului, viaţă lui Mohamed şi religia pe care el a fondat-o.

 

90 de ani de muncă

Cartea lui Gibson, deci, e rezultalul muncii de cercetare şi studii amănunţite a trei generaţii (bunic, tată şi fiu) pe o perioada de aproape 90 de ani. Care e argumentul principal a lui Gibson că islamul ar putea fi o religie falsă? Teza lui e simplă - există o incongruantă majoră între geografie şi islam. Geografia nu sprijină datele geografice şi evenimentele descrise în Coran. Coranul nu e ancorat într-o arie geografică specifică care ar putea fi identificată, fie la nivel de documente antice, arheologie ori intuiţie. Pentru că cititorul să-i poată înţelege argumentul, Gibson deseori face paralele între geografia coranică şi geografia biblică. Biblia, zice Gibson, e puternic ancorată în geografie şi istorie, dar acelaşi lucru nu poate fi spus despre Coran. Luaţi oricare carte din Biblie, ne provoacă Gibson, şi veţi vedea că fiecare carte e ancorată într-un spaţiu geografic concret, bine definit, într-o perioada istorică concretă şi bine definită, şi conţine a mulţime de date geografice şi nume de persoane. În plus, arheologia a scos la iveală cu acurateţe locul majorităţii ţinuturilor amintite în bliblie, multe dintre ele fiind menţionate în scierile antice paralele Bibliei, iar multe din evenimentele istorice menţionate în Biblie fiind şi ele menţionate în izvoarele istorice scrise ale antichităţii. Acelaşi lucru, însă, nu poate fi spus despre Coran. Gibson îşi continuă argumentul, demonstrînd că cu cît o carte veche e mai bine plasată în geografie, cartografia veche, texte paralele, arheologie şi istorie, cu atît ea e mai credibilă. Dacă din acest punct de vedere Biblia e o carte credibilă, Coranul, zice el, nu e.

 

Profeţia lui Ieremia e un exemplu potrivit pentru a înţelege argumentul lui Gibson. Cartea lui Ieremia continue un număr vast de nume de persoane, localităţi geografice, o naraţiune legată de un timp şi spaţiu specific, şi o cronologie de evenimente diverse, din care unele, cum ar fi asedierea Ierusalimului de către Nebucadnezar şi distrugerea Templului iudaic, sunt menţionate în Cronică Babiloniană. Iar alte evenimente sunt menţionate în scrierile egiptene ori au fost validate de arheologie.

 

În schimb, Coranul nu conţine date istorice ori georgafice care ar putea fi validate de arheologie ori scrieri paralele. Aici, efortul intelectual a lui Gibson nu poate fi subestimat. Argumentele lui sunt atît de detaliate încît e greu să nu fii de acord cu el. Comparaţiile lui sunt simple. În întregul Coran sunt menţionate doar nouă (9) localităţi ori ţinuturi geografice şi pînă în prezent nici una din ele nu a fost validată de arheologie, scrieri paralele ori prin alte mijloace. Aceste localităţi sunt Ad (menţionat de 23 de ori în Coran); Thamud (menţionat de 24 de ori); Midian (menţionat de 7 ori); Medina (menţionat de 2 ori); Valea Mecâ (menţionată o dată); Valea Beca (menţionată o dată); Tubba (menţionat de 2 ori); Al-Ras (menţionat de 2 ori); şi Hijr (menţionat o singură dată). Aţi citit corect: în tot Coranul, care conţine în jur de 150.000 de cuvinte, în funcţie de traducere, sunt menţionate doar 9 localităţi, ţinuturi ori nume geografice. Nici una din ele nu a fost identificată cu certitudine de cercetători, istorici ori arheologi.

 

Comparaţie cu Evangheliile

Dar Biblia? Gibson face aceaşi analiză a datelor geografice din Biblie. De exemplu, în Evanghelia după Matei, care continue aproximativ 25.000 de cuvinte, sunt menţionate 31 de localităţi ori nume geografice de 108 ori. Adică apare o menţiune geografică tot la 229 de cuvinte. În Evanghelia după Marcu, care conţine aproape 16.000 de cuvinte, sunt menţionate 26 de localităţi de 70 de ori, adică o menţiune geografică tot la 200 de cuvinte. Evanghelia după Luca are aproximativ 27.000 de cuvinte şi conţine  31 de nume geografice care sunt menţionate de 110 ori, adică o menţiune geografică tot la 246 de cuvinte. Iar Evanghelia după Ioan, care are aproximativ 20.000 de cuvinte, conţine 14 nume geografice, menţionate de 69 de ori, adică o menţiune geografică tot la 289 de cuvinte. Un exemplu specific asupra căruia Gibson insistă pentru a-şi dovedi argumentul, este Pildă Bunului Samaritean din Luca 10:30 despre "un om care s-a pogorît de la Ierusalim la Ierihon". Narativul acesta e credibil pentru că e ancorat în realitatea georgafică de acum 2000 cînd a fost scris textul iniţial, o realitate geografică care a rămas neschimbată de atunci pînă azi, şi care e uşor de înţeles. Ierihonul se află la o altitudine mai joasă că Ierusalimul cu cîteva sute de metri şi pe vremea aceea, la fel că azi, există un drum care conecta cele două aşezăminte. Privind aşezămintele geografie menţionate în Coran, însă, este aproape imposibil să fie identificate într-o zona geografică specifică a zilele noastre.

 

Gibson mai face încă o paralelă între Biblie şi Coran desemnată să deschidă ochii cititorilor. Coranul pretinde să fie cartea unei religii revelate. La fel şi Biblia. Coranul pretinde să fie o religie revelată unui singur om şi într-o perioada de timp relativ scurtă. Pe de altă parte, Biblia pretinde şi ea să fie o religie revelată, dar nu printr-o singură persoană şi printr-o mulţime de oameni şi pe parcursul unei periode de timp de cîţiva mii de ani. Fără că ea să conţină divergente de fond între revelaţia primită de persoane diferite în epoci diferite. În plus, revelaţiile Bibliei sunt conectate cu evenimente istorice palpabile care pot fi dovedite, în marea lor majoritate, prin texte istorice paralele ori date arheologice. Sunt conectate deasemenea cu locuri geografice care, la fel, în majoritatea lor, pot fi atestate istoric ori arheologic. Care carte e atunci mai credibilă?

 

Politicos, Gibson nu le spune musulmanilor că ar putea împărtăşi o religie falsă. A citit Coranul de mai multe ori şi l-a studiat amnuntit. Musulmanii l-au încurajat să se convertească la islam. Dar Gibson le răspunde politicos: "I urge Muslims to carefully study their own books and seek to understand their content and message. ... În the end, the entire reason for writing this book is simply a search for the truth." ("Îi încurajez pe musulmani să-şi studieze cu atenţie şi grijă cărţile şi să caute să le înţeleagă conţinutul şi mesajul. ... În final, motivul pentru care am scris această carte este simplu să caut adevărul") (Pagină 14)

 

Începînd cu Pagină 17, Gibson intră într-o analiză aprofundată a fiecărui nume geografic menţionat în Coran. Analiză e detaliată, extrem de interesantă, şi continue o sumedenie de informaţii privind vremurile Biblice şi cele menţionate în textele antichităţii. În Capitolul III Gibson încearcă să localizeze în timp şi spaţiu istoric şi geografic ţinutul Ad menţionat în Coran. Concluzia lui e că e imposibil. Gibson studiază hărţi vechi, hărţi antice, hărţi moderne de tip google, date arheologice, fără însă a da de ţinutul Ad ori de urmele locuitorilor lui. Cine au fost ei? Nimeni nu ştie. Speculaţii se fac din abundenţă, dar concret nu se ajunge nicăieri. La fel, Capitolul X al cărţii lui Gibson discuta Împărăţia oamenilor din Thamud. Şi aici datele sunt relativ puţine şi nu se poate deduce nimic concret din ele.

 

Ismael şi Avraam

Privind Ismael, fiul lui Avraam, a cărui descendenţi arabii zilelor noastre pretind să fie, el e o persoană misterioasă pentru arabi. Mai mult se ştie despre Ismael din Biblie decît din literatură coranică ori arabă. Cu toate că arabii pretind să fie decendentii lui Ismael, Gibson întreabă: sunt ei? (Pagină 188) Cărturarii msulmani susţin că descendenţii lui Ismael au locuit în Arabia de Nord, dar, conform studiilor lui Gibson, săpăturile arheologice nu au scos la lumina nicio civilizaţie veche acolo, cele mai timpurii vase din lut de acolo fiind datate din Veacul VI înainte de Hristos. ("There is no evidence of sedentary life at any oases centers în Arabia ... prior to the beginning of the 6th century BC") "("Nu există nicio evidenţă a unei civilizaţii sedentare în oazele Arabiei Centrale înainte de începutul Veacului VI înainte de Hristos") Dar cel mai curios lucru privind Ismael, şi foarte puţin cunoscut, e că textele coranice dinainte de codificarea oficială a Coranului nu erau de acord privind pe care din fii lui a poruncit Dumnezeu lui Avraam să-l aducă că jertfă pe Muntele Moria, Ismael ori Isaac? Gibson explică că jumătate din textele coranice de dinaintea codificării oficale a Coranului l-au menţionat pe Isaac că jertfă adusă pe Muntele Moria, nu Ismael. Rămîne un mister pentru Gibson şi cercetători cauzele acestei confuzii, o confuzie deosebit de mare privind un punct deosebit de important care diferenţiază cele două mari religii ale lumii - islamul şi iudaismul.

 

În plus, Coranul scrie că Avraam a făcut călătorii în Arabia, chiar ducînd-o acolo pe Hagar. Aşa să fie, întreabă Gibson? Cît de credibilă e această afirmaţie, întreabă el, avînd în vedere că nu există nicio aluzie la astfel de posibile călătorii în niciun text scris înaintea Coranului? Evreii erau foarte detaliaţi în scrierile lor şi ar fi putut uşor să amintească călătoriile lui Avraam în Arabia. Ce ar fi avut ei de pierdut dacă ar fi menţionat lucrul acesta? Afirmaţiile coranice privind călătoriile lui Avraam în Arabia, indică Gibson, sunt bizare. (Pagină 235) Pe vremea accea călătoriile din Canaan pînă în Arabia ar fi luat multe luni şi dacă ar fi avut loc, fără îndoială că autorii Bibliei le-ar fi menţionat. Conform Bibliei, Avraam a dus-o pe Hagar la Beersheba, iar Ka'ba, locul din Arabia unde Coranul zice că Avraam a dus-o pe Hagar, e la 1.000 de kilometri depărtare.

 

Dar Medina? Lucrurile deasemenea stau rău privind Medina pentru că ea nu a existat niciodată în formă descrisă ori atribuită ei de Coran. În alte cuvinte, există o discrepanţa majoră între descrierea pe care Coranul o face Medinei şi realităţile dovedite de arheologie, scrierile antice, şi cartografia veche. (Paginile 213-217)

 

Mecâ e menţionată doar a singură dată în Coran (Sură 48), dar problemele de identificare sunt aceleaşi. Descrierea coranică şi plasarea geografică a acestui aşezămînt socotit sfânt la musulmani nu corespund datelor arheologice, izvoarelor istorice vechi, şi sunt deasemenea incompatibile cu cartografia lumii vechi. Concluzia lui Gibson, după multă analiză, e franca, "the descriptions of Mecca în Islamic literature don't seem to match the present day location of Mecca." ("Descrierile despre Mecâ care apar în literatură islamică nu par să corespundă cu locaţia curentă a oraşului Mecâ") (Pagină 221) De exemplu, Coranul vorbeşte despre Valea Mecâ şi despre Mecâ, pe care o numeşte "mama tuturor oraşelor". Cercetători specializaţi în istoria islamului sunt deacord că Mecâ nici măcar nu a existat înainte de anul 900 după Hristos. Gibson relatează că în 2002 a participat la o conferinţă de studii Nabateene din Petra (Iordania), unde colegii de breaslă i-au confirmat impresiile: "they admitted that the archaeological record at Mecca was basically non-existent before 900 AD". ("Mi-au confirmat că săpăturile arheologice de la Mecâ au dovedit că înainte de anul 900 Mecâ practic nu există") Asta contrazice direct şi din plin afirmaţiile coranice că, pe vremea lui Mohamed, oraşul era împrejmuit cu ziduri, şi avea grădini, case, clădiri publice şi temple. (Pagină 223) În plus, contrar afirmaţiilor coranice, Mecâ nu a fost un centru comercial aşezat la încrucişarea drumurilor comerciale mari de atunci. De fapt, Mecâ nu e menţionat în nicio sursă literară în afară Coranului  pînă la anul 740, adică la 122 de ani după presupusă evadare a lui Mohamed din Mecâ, cînd e menţionat în Continuatio Bizantia Arabică. (Pagină 224) Nici nu se află Mecâ lîngă o vale, numită în Coran Valea Mecâ, ori înconjurat de munţi înalţi cum scrie Coranul. De fapt, nici munţi menţionaţi în Coran că fiind în vecinătatea oraşului Mecâ nu corespund munţilor de astăzi din zona. Aspectul acesta e important pentru că, conform Coranului, printre acei munţi "înalţi" au trecut Hagar şi Ismael după ce au fost izgoniţi din casă lui Avraam de către Sară. Argumente de genul acesta privind Mecâ sunt foarte numeroase pe paginile cărţii lui Gibson: spre deosebire de afirmaţiile din Coran, Mecâ nu are iarbă naturală, nici pămînt unde se pot cultivă plante, nici copaci, nici struguri, nici armate uriaşe, nici ploaie ori inundaţii. Ne rezuman deci la concluzia finală a lui Gibson:  "Today Mecca is located în a large open area, with low rocky mountains rising from the sand. Thus it is my belief that the early descriptions of Mecca and its mountains do not fit the Mecca of today". ("Azi, Mecâ e aşezată într-un loc deschis, cu munţi scunzi care se ridică din nisip. Deci, concluzia mea e că descrierile timpurii ale oraşului Mecâ şi munţii din prejur nu corespound oraşului Mecâ din zilele noastre") (Pagină 232)

 

NOTĂ: Cartea lui Gibson e extrem de bogată în informaţii şi argumente, şi nu putem face recenzia cărţii lui în întregime astăzi. Sperăm să revenim cu rezumatul restului cărţii în viitorul apropiat.

 

SURSA PRINCIPALĂ

SURSA 1

SURSA 2