În cel mai ales stil funcţional publicistic, foarte documentat, dar şi cu o „vijelioasă informaţie“ venind chiar dinspre autor, „incontestabil“ revoluţionar, participant, cunoscător direct, „de la faţa locului“, al răscolitoarelor / înflăcăratelor evenimente anticomuniste din Decembrie-1989, petrecute în aria lugojean-timişoreană a Banatului cogaionic şi de câmpie – de şes de eres, dintre cele mai fertile, prin istoriile Daciei –, evident, se înfăţişează cert, „întru cristalizare monografic-veridică“, şi admirabila lucrare ivită după un sfert de secol de sedimentatare în tiparul făptuitor al „aşezării în istorie“, semnată de Nicolae Toma, Lugoj, 20 decembrie 1989 – revoluţie, adevăr, dezinformare, impostură (Timişoara, Editura Eubeea, ISBN 978-973-673-306-2, 2015; pagini A-4: 306).

pachia scrie o cronica lui toma

Cartea are şase secţiuni („macro-capitole“ şi – infra – „capitole“ / „subcapitole răscolitor-nuanţator-grăitoare“), la care se adaugă una de Anexe

(cu „Eroii Martiri“, „Mărturii“, „Apocalipsa venea pe unde herziene“, „Istoricul Alex Mihai Stoenescu a colaborat cu fosta Securitate“ etc.), urmate de imperioasa Bibliografie (cu 51 de „intrări“ de volume, cu alte zeci de „intrări“ / „trimiteri“ la publicaţii, documente oficiale – „Raportul SRI...“ din 1994, „Raportul Comisiei Senatoriale...“, „Sinteza Parchetului Militar“ –, Site-uri, Emisiuni TV şi Arhive) şi de Foto-documente lugojene (pp. 279 – 300), problematica enunţată, de regulă, în fiecare titlu, fiind disecată „polivalent“, nunanţată „în prospeţimea documentului inedit“, până în „prag de catacreză“, ori până la „epuizarea“ celor din „gordianul interogaţiilor valahe“ de pe parcursul furtunos al deceniului de sfârşit euroasiatic de mileniu secund: (I) Lugoj – situaţia locală în contextul general al României (cu 11 capitole / subcapitole: «Istoria oraşului Lugoj»; «Cartierele municipiului Lugoj»; «Şcolile şi liceele din Lugoj»; «Actuala conducere a municipiului Lugoj»; «Oraşe înfrăţite cu Lugojul» etc.); Partidul Comunist Român (cu 11 capitole / subcapitole: «Congresele Partidului Comunist Român»; «Situaţia social-politică în decembrie 1989...»; «Nicolae Ceauşescu – biografia unui dictator» etc.); Organele de represiune : Securitatea (cu opt subcapitole: «Securitatea, o instituţie după model sovietic»; «Arhivele Securităţii»; «Securitatea în judeţul Timiş»; «Securitatea în Lugoj»; «Trupele de represiune ale Securităţii» etc.); Miliţia  (cu trei subcapitole: «Arestări la Timişoara»; «Miliţia la nivelul judeţului Timiş»; «Miliţia municipiului Lugoj»);  Armata  (cu şapte subcapitole: «Structura Armatei în 1989...»; «Represiunea armată în Timişoara»; «UM 01140 participă la represiunea din Lugoj»; «În 1989, Armata a acţionat în afara legii»; «Diversiunea de după 22 decembrie 1989 a fost coordonată de Armată» etc.); Gărzile Patriotice  (cu şase subcapitole: «Gărzile Patriotice au fost reînfiinţate după invazia din Cehoslovacia»; «Gărzile Patriotice la nivelul municipiului Lugoj» etc.); O istorie a represiunii comuniste (cu două subcapitole: «Închisori de exterminare» şi «Condiţii grele pentru români în anii 1980 – 1989»); Amorsarea Revoluţiei. Concluzii  (pp. 53 – 58); (II) Revoluţia Română din Decembrie 1989. Lugoj – 20 decembrie 1989, al doilea oraş liber de Comunism  (cu 20 de subcapitole, câte unul pentru fiecare zi dintre 15 şi 31 decembrie 1989, urmate de «Victimele Revoluţiei Române din Decembrie 1989»; «Lugoj: Eroii Martiri împuşcaţi în seara zilei de 20 decembrie 1989»; «Răniţii Lugojului împuşcaţi în seara zilei de 20 decembrie 1989» etc.);  (III) Primul ziar, după 40 de ani  (cu două subcapitole: «Ziarul „Drapelul“...» şi «O istorie a presei din Lugoj»); (IV) Linia a doua stârneşte furtuna; (V) Dezinformarea şi impostorii Revoluţiei (cu ?? subcapitole: «»; «»; «» etc.) şi (VI) Modificarea istoriei. 

Incitanta carte, Lugoj, 20 decembrie 1989 – revoluţie, adevăr, dezinformare, impostură (2015), de Nicolae Toma, intră în ineluctabila competiţie a relevării imperioase a veridicei istorii privitoare la sângeroasa Revoluţie Valahă Anticomunistă din Decembrie 1989, chiar dacă autorul – în „deschiderea“ acestei excelente lucrări – ar fi putut lăsa Distinsului Receptor impresia că Adevărul, Înaltul Spirit Justiţiar, „Veridic-ultima Instanţă“ (din perspectiva sfertului de veac scurs de la schimbarea orânduirii comuniste din România) ar fi fost înghiţite / submerse „pentru totdeauna“ de tsunami-ul („ţunamiul“) capitalismului sălbatic, ori al democraţiilor de junglă: «În 25 de ani de la Revoluţia Română, nu s-au găsit vinovaţii pentru Represiunea din Decembrie 1989; instituţiile statului comunist sunt vinovate pentru sute de morţi, mii de răniţi, sute de invalizi şi de schingiuiţi, mii de arestaţi; Românii au uitat, şi chiar cei care au ieşit în stradă pentru răsturnarea Dictaturii au uitat; doar câţiva Don Quijote, printre care mă număr şi eu, cât vom trăi, vom căuta răspuns la întrebările: „Cine a tras?“, „De ce s-a tras?“, „Cine a dat ordinele?“ „Cine a răspuns pentru faptele comise?“ „Cine se face vinovat?“; din păcate, nu există o societate civilă consolidată, care să oblige clasa politică să rezolve această enigmă; nu putem merge curaţi mai departe până nu vom demasca toţi criminalii, toţi vinovaţii pentru moartea eroilor revoluţiei» (p. 7)*. 

_______________________

* Variante ale cronicii Monografie a Revoluţiei Valahe Anticomuniste din 1989 în aria Lugojului, de Ion Pachia-Tatomirescu, au fost publicate în revistele: «Confluenţe literare» (ISSN 2359-7593), anul al VII-lea, ediţia nr. 2342, marţi, 30 mai, 2017 (cf. http://confluente.org/ion_pachia_tatomirescu_1496126570.html); «Aşii Români» (Germania / Nürnberg, ISSN: 1844-6493, fondator / director: Ionela van Rees Zota), numărul de luni, 28 august 2017 (cf. http://www.asiiromani.com/monografie-a-revolutiei-valahe-anticomuniste-din-1989-in-aria-lugojului/); etc.