Forţele economice conducătoare din spatele celor două războaie mondiale 

Care erau interesele Cartelului, pe care le serveau Hallstein, Ophuels şi complicii lor în „costume gri”? Cartelul IG Farben s-a format în 1925 din Bayer, BASF, Hoechst şi câteva alte firme germane mai 

mici, producătoare de produse chimice. Era cea mai mare companie a lumii în domeniul în dezvoltare al vopselelor („Farben”în germană), produselor chimice, farmaceutice, produselor din plastic şi 

altor produse sintetice patentate. 

Cu zeci de mii de patente, IG Farben a fost cel mai mare deţinător de patente al lumii la acel moment. Singurul pas care mai lipsea până la controlul mondial era extinderea patentelor sale pentru a 

monopoliza giganticele pieţe de produse sintetice aflate în dezvoltare, pentru tot restul lumii. Încă din 1904, preşedintele Bayer Carl Duisburg solicitase formarea unui astfel de cartel, stabilind ca scop 

explicit pentru industria chimică germană, „guvernarea lumii”. 

În vederea îndeplinirii acestui scop, Bayer, BASF şi alte companii chimice germane au fost instrumentele pentru furnizarea de explozibili şi gaze otrăvitoare către armata imperială germană, pentru lansarea primului

război mondial. În 1918, datorită eforturilor eroice ale comunităţii mondiale, armata germană a fost înfrântă şi prima încercare a cartelului chimic german de a cuceri lumea, au eşuat. Dar Cartelul nu a renunţat. 

BAYER, BASF, HOECHST - operaţionale din 1925 în cadrul Cartelului IG Farben - au finanţat ascensiunea partidului nazist, pregătindu-l tehnic şi logistic pentru cea de-a doua încercare de cucerire a lumii, al doilea

război mondial. Până în 1942, industriile chimice din jumătate de Europă au fost sub controlul IG Farben. În 1945, cea de-a doua încercare de cucerire a lumii a eşuat de asemenea. 

În 1948 mai mulţi directori ai IG Farben au fost condamnaţi de Tribunalul de la Nürnberg pentru crime de război, genocid, sclavie, jaf şi alte crime împotriva umanităţii. 

Cartelul IG Farben a construit cel mai mare lagăr de exterminare al lumii 

 

În schimbul finanţării accesiunii naziştilor şi a echipării lor pentru cel de-al doilea război mondial, cartelul IG Farben a fost primul beneficiar economic al cuceririi Europei. Un exemplu de strânsă colaborare între

Farben şi nazişti este lagărul de concentrare de la Auschwitz. Finanţat cu un credit de 1 miliard de mărci germane (Reichsmark) de la Banca Germaniei şi Banca din Dresda, IG Farben a construit cel mai mare

complex industrial al lumii la acea vreme, în oraşul polonez Auschwitz. 

Fabrica „IG Auschwitz” urma să producă cauciuc sintetic, benzină şi alte produse chimice pentru cucerirea Rusiei şi Asiei de către Nazi/IG Farben. Pentru construirea acestei uzine gigantice, lagărul de concentrare

din vecinătate a fost extins devenind cel mai mare lagăr de muncă de sclavi şi exterminare, din întreaga lume. 

Aceste crime şi altele comise de cartelul IG Farben la Auschwitz şi în alte locuri, sunt documentate în înregistrările Tribunalului de la Nürnberg pentru crime de război, împotriva conducătorilor executivi ai acestui

cartel. Dintre aceste documente, cele mai şocante sunt experimentele medicale cauzatoare de  moarte - dinte care majoritatea au fost conduse cu produse farmaceutice patentate de la BAYER, HOECHST şi alte

companii membre IG Farben. Tribunalul de la Nürnberg a dat de asemenea la iveală faptul că unii dintre medicii ce au condus aceste experimente mortale, inclusiv dr. Vetter erau - la acea vreme - angajaţi plătiţi

ai BAYER.