revolutie 1 timisoara 1989Prin natura şi cursul firesc al evenimentelor istorice, pe fondul unei majorităţi evidente a opţiunilor exprimate de revoluţionarii autentici ai României anului 1989, dar şi din cauza politicii dezastruoase duse de PDL şi acoliţii săi publici ori acoperiţi, Partidul Social Democrat a preluat şi gestionează acum, când se află la guvernare, problemele celor care au înfăptuit cu adevărat Revoluţia Română ce a dus la înlăturarea comunismului ceauşist. PSD este principala platformă politică pe care se manifestă acest subiect de interes naţional.

 

Aşa cum s-a întâmplat în orice stat civilizat al lumii, expresia recunoştinţei unui popor ieşit din sclavia unei dictaturi sălbatice, pe baza acţiunilor unui număr relativ mic de oameni curajoşi care s-au expus sacrificiului suprem pentru binele celor mulţi, se manifestă şi la noi sub forma unor depturi şi înlesniri statuate prin lege. Până de curând, nu s-a pus problema, de-a lungul a mai bine de două decenii, de ce şi pentru cine există şi trebuie aplicate aceste prevederi legale. Mai exact, nimeni nu s-a întrebat, în România post-comunistă, de ce e demn şi binemeritat să arătăm recunoştinţă revoluţionarilor, până în momentul în care mercantilismul de cea mai joasă speţă practicat de oameni fără valori morale, de la preşedinţi de asociaţii de revoluţionari,pănă la miniştrii Secretari de Stat,de la simpli soldaţi pana la generali, au transformat Revoluţia într-o afacere. Aceştia, dar şi alţii, au creat peste noapte mii şi mii de impostori cu acte în regulă, după ce au pus bazele unei adevărate fabrici de diplome de revoluţionar. Este un moment dureros şi mizer al istoriei noastre recente, patronat de PDL şi sateliţii săi mai mult sau mai puţin conspiraţi, sub conducerea magistrală a marelui nou cârmaci numit Traian Băsescu.

Noi, cei care ne cunoaştem din clipele fierbinţi ale nopţilor şi zilelor de Decembrie 1989, ştim foarte bine că nu suntem mai mulţi de 5000 de oameni, femei şi bărbaţi decişi, atunci, să ne sacrificăm vieţile pentru mai binele ţării şi neamului nostru. Acţiunile promotorilor fabricii de certificate şi diplome de revoluţionar au sporit halucinant acest număr la aproximativ 20 000 de nume. Pe bună dreptate, poporul român se întreabă ce se întâmplă, de ce se permite unor profitori mitomani să ceară şi să primească de la stat nişte drepturi cuvenite mult mai puţinor cetăţeni ai noii republici. Pe bună dreptate Primul Ministru al României a subliniat că revoluţionarii trebuie să facă ordine în rândurile lor înainte de a se debloca sumele cuvenite acestora, cu condiţia să fie autentici.

Există două paliere de abordare a problemei, cel adminsitrativ şi cel politic. Mai întâi, din punct de vedere administrativ, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor este chemat să aplice legea de care dispune, nu să inventeze trasee legale sortite eşecului. Nu este cazul să se trimită instanţelor, spre lămurire, dosarele a peste 5000 de revoluţionari, atâta timp cât HOTARÂREA Nr. 1412 din 2 septembrie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei faţă de eroii martirişi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr.341/2004, text în vigoare începând cu data de 5 ianuarie 2007, stabileşte cu precizie, la articolul 49, faptul că SSPR însuşi este chemat, printr-o Comisie întrunită legal, să anuleze actele pe care le-a emis, dacă există motive întemeiate. Este exact ceea ce solicit prin prezenta, adică aplicarea legii şi constituirea Comisiei SSPR, conform aceleiaşi Hotărâri 1412 şi trecerea neîntârziată la necesara curăţenie în listele de revoluţionari. Prin înţelepciunea celor care au gândit respectivul text de lege, nu instanţele sunt chemate să facă ordine şi să decidă în rândurile revoluţionarilor, ci organismul guvernamental special creat în acest scop. S-a ajuns în situaţia aberantă ca numele unui Lorin Fortuna, de pildă, să fie supus scrutinului justiţiei, în pofida notorietăţii acestui revoluţionar recunoscut de o ţară întreagă. Apreciez aici cu deplină deferenţă atitudinea corectă a magistraţilor care au şi început să respingă dosarele trimise instanţelor de SSPR, pe considerentul că nu e de competenţa lor.

Al doilea palier pe care trebuie abordată problema este cel politic, iar aici, după cum subliniam, Partidul Social Democrat este cel chemat să îşi asume necesarele acţiuni de înlăturare a mizeriei pedeliste. Absoluta pată pe obrazul celor care au răsturnat regimul Ceauşescu, aruncată de epigonii portocalii ai acestui regim, trebuie eliminată rapid.

Există, în cadrul Consiliului Naţional al PSD, un Departament pentru Relaţia cu Asociaţiile de Revoluţionari. Există, simultan, şi cât se poate de firesc, dorinţa partidului de modernizare şi sistematizare a activităţii, care include şi reducerea numărului de Departamente ale Consiliului Naţional. Dezavuez categoric zvonurile lansate cu privire la o eventuală desfiinţare a Departamentului pentru Relaţia cu Asociaţiile de Revoluţionari, la fel de energic cum aş dezavua abandonarea ideii de continuitate în cinstirea eroilor Revoluţiei Române. Nici nu cred că e posibil ca PSD să treacă vreodată în uitare activitatea, numele şi prestigiul revoluţionarilor din Decembrie 1989, dintre care nu mai puţin de 10 fac parte din Consiliul Naţional. Modernizarea vieţii de partid, schimbul de generaţii şi alinierea ţării la comandamentele noi ale gândirii şi practicii pe scena politică nu pot şi nici nu trebuie lăsate să schimbe ceva din fundamentele morale, etice, istorice, care ne leagă de Revoluţia din 1989 şi, prin extensie, de electoratul nostru statornic, pe care ne-am asumat sarcina deloc uşoară de a-l reprezenta cu cinste, onoare şi devoţiune.

Adrian SANDA –Timișoara