Autor, Antoaneta Crudu, președintele Asociației Danubiana Galați
Există oameni care nu au nevoie de cuvinte mari, pentru a fi mari. Oamenii care își poartă simplitatea ca pe o coroană și care știu să atingă suflete nu prin gesturi spectaculoase, ci prin bunătate, curaj și lumină, sunt aceia din care fac parte Doamna MARIA GHEORGHE, profesor pensionar de 93 ani, care rămâne mereu tânără în arta ei, purtând cu sine miracolul de a transforma clipa în veșnicie.
Născută în 1932, în comuna Ivești, județul Galați, a crescut cu drag de carte și de frumos, drum care a dus-o firesc către Facultatea de Filologie-Filosofie-Istorie de la Iași și apoi către o viață dedicată educației. Ca profesor de Limba și literatura română, și-a transformat orele în întâlniri cu frumosul și adevărul, învățând generații întregi de copii să iubească limba maternă și să caute sens în cuvânt.
Dar mai presus de toate, doamna Gheorghe a știut să fie un om pentru oameni. Din postura de director al Liceului Pedagogic „Costache Negri” Galați și-a folosit autoritatea nu doar pentru a coordona, ci și pentru a ridica, a sprijini și a deschide drumuri.
Îmi amintesc și azi, de parcă ar fi fost ieri, de acel gest aparent simplu, dar decisiv… O semnătură pe cererea mea de angajare, în vremuri tulburi, în ultima săptămână de directorat, care mi-a schimbat viața, spunându-mi ”am încredere în tine, te-am ales, mergi înainte !” Cum pot uita o asemenea faptă, care m-a urmărit ca o umbră protectoare toată viața si, datorită căreia eu am ieșit la pensie din această școală de elită a Galațiului după 36 de ani de muncă?!!!…
Elevii au cunoscut-o nu doar ca profesor, ci ca îndrumător al teatrului de păpuși, unde i-a învățat să creeze, să simtă și să trăiască arta. Cu această trupă, a câștigat Premiul I la „Cântarea României”, un moment de strălucire pentru școală și o confirmare că frumusețea poate înflori oriunde este cultivată cu dragoste.
Și totuși, cea mai mare lecție de viață a oferit-o după pensionare. La 88 de ani, când alții își aleg tihna, doamna Maria Gheorghe a ales să fie din nou elevă – de data aceasta la Școala Populară de Artă din Galați, la clasa de pictură. Cu pensula în mână și sufletul plin de culoare, a creat icoane, tablouri, costume populare, broderii, a expus și a dăruit. Unele lucrări au ajuns chiar și peste hotare, licitate în SUA. A demonstrat tuturor că bătrânețea nu este o vârstă, ci doar o cifră cu o stare a inimii încununată de un spirit bun.
Astăzi, la 93 de ani, doamna Maria Gheorghe rămâne un simbol al blândeții și al curajului, un reper pentru generațiile care au trecut prin cancelaria Școlii Normale gălățene. „Îngerul din cancelarie” nu este doar o metaforă, ci adevărul despre un om care a știut să fie mereu acolo: cu o privire caldă, cu o vorbă bună, cu încredere și un zâmbet care îți inducea o anume liniște și relaxare.
Privind în urmă, viața dânsei se transformă într-o lecție dăruită celor ce vin după noi. Întoarcerile în timp nu sunt simple nostalgii, ci felul prin care ne putem înțelege destinul și îl putem încredința mai departe, ca o flacără care să lumineze drumul altora.
În ziua de 13 septembrie 2025, la Casa Artelor din Galați Doamna și-a lansat cartea STRĂDANIA DE A LUMINA, un volum prefațat de Înalt Preasfințitul Arhiepiscop Casian al Arhiepiscopiei Dunării de Jos Galați. În prima parte a cărții sunt cuprinse etapele parcurse în viață, acelea ce încep cu originile, copilărie, părinți, bunici, anii de școală și facultate, perioada în care a funcționat ca profesor si mai apoi director, precum și pensionarea. Câteva capitole din prima parte sunt atribuite unor personalități ale Bisericii Ortodoxe Române- Patriarhul Teoctist Arăpașu, Mitropolitul Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Casian Crăciun, Arhiepiscopul Irineu Pop, precum și o întâlnire cu Principesa Margareta și Principele Radu, dar și cu promotori ai culturii românești, artistul Paul Surugiu(Fuego).
Partea a doua a cărții cuprinde un grupaj de poezii încărcate de emoțiile unui artist, care sunt de fapt niște reflecții și mărturii dedicate frumosului și credinței.
Acest eveniment include o expoziție de icoane și tablouri decorative, semnate Maria Gheorghe.
Doamna Maria Gheorghe, pe parcursul vieții, a îmbinat activitatea didactică, cu scrisul si pictura într-un mod remarcabil, împletind talentul cu munca și perseverența.
Este pasionata de icoane, de teatrul de păpuși, de arta croitoriei si broderiei, a dat lecții de pictură colegilor de clasă de la Școala Populară de Artă din Galați, a cărei elevă a fost începând de la vârsta de 88 de ani. De-a lungul vieții, a făcut fapte bune, lăsând în urma Sa amintiri frumoase, iar singurul regret al Doamnei este acela că nu mai are puterea ca altădată să mai facă lucrurile pe care și le-a propus. Doamna profesoară Maria Gheorghe, a fost și mai este încă o perfecționistă.
“Strădania de a lumina”, este o carte în care autoarea ne arată că, a scrie și a vorbi despre propria viață înseamnă să ai curaj – curajul de a-ți privi urcușurile și coborâșurile, de a-ți recunoaște poticnirile și de a le transforma în lecții. La vârsta senectuții, când anii se cern și cei dragi pleacă rând pe rând, cei rămași își găsesc puterea în moștenirea spirituală a celor dinainte.
Iubitoare de frumos, Doamna Maria Gheorghe reușește să surprindă arta prin toate unghiurile ei, filtrând-o prin lumina caldă a sufletului. Privirea ei se transformă în oglindă și fereastră deopotrivă, dezvăluind emoții și conturând profunzimi pe care doar sensibilitatea autentică le poate atinge. Ea îmbrățișează arta ca pe o respirație firească, lăsând-o să se așeze, caldă, în adâncul sufletului. În privirea Sa, culorile capătă glas, formele se îmblânzesc, iar lumina devine punte între vis și realitate.
În creațiile Sale, imaginea omului prinde viață – puternică, rafinată, dar totodată păstrând acea delicatețe ce vorbește despre sensibilitate și echilibru. Talentul ne uimește, pentru că redă și adâncește, arată și dezvăluie, dă viață culorii și transformă imaginea în trăire, surprinde rostirea în cuvinte care nu se uită și face din lectură un drum spre lumină, știe să transmită mai departe sensul învățării, să modeleze suflete și să deschidă minți…Este un izvor nesecat de energie ce nu cunoaște vârstă.
Artista știe să uimească nu prin stridență, ci prin tăcerea grăitoare a frumuseții. Ea adâncește imaginea omului așa cum rădăcina adâncește copacul: cu o forță nevăzută, cu răbdare și cu o eleganță ce învăluie puterea.
Doamna, rămâne mereu tânără în arta Sa, neatinsă de vârstă, căci frumusețea pe care o cultivă și o dăruiește transformă timpul. Fiecare lucrare devine mărturie a unei inimi pline de pasiune și a unei puteri interioare care luminează chipul și creația.
În creațiile sale, timpul se topește, lăsând loc unui prezent etern, unde chipul omului devine simbol și emoția, un cântec.
Și poate că, dincolo de toate cuvintele, rămâne taina luminii. În fața culorilor pe care le așază pe pânză, în fața cuvintelor pe care le lasă să respire pe pagină, în fața sufletelor pe care le modelează cu blândețe, simțim că ne aflăm în pragul unei liturghii a frumuseții.
Doamnă a luminii, Maria Gheorghe nu caută să fie privită, ci să ne învețe să privim. Nu vrea să fie aplaudată, ci să ne ajute să ascultăm în noi pașii liniștiți ai frumuseții. Și astfel, prin fiecare gest, prin fiecare culoare, prin fiecare cuvânt, ea ne arată că arta, literatura și pedagogia nu sunt decât chipuri diferite ale aceleiași rugăciuni.
Iar noi, cei care o întâlnim prin scrisul ei, prin picturile ei, prin învățăturile ei, nu putem decât să rostim, în șoaptă și recunoștință: să ne fie lumină și mărturie, pentru a învăța și noi, la rândul nostru, strădania de a lumina.
Aceasta este poate, cea mai mare moștenire a doamnei profesor Maria Gheorghe: un dar de înțelepciune, de lumină și de încredere în puterea frumosului. Un îndemn discret, dar puternic, către fiecare dintre noi: să trăim cu bunătate, să învățăm mereu și să lăsăm în urma noastră o amintire vie, de neșters.
