Autor: Mioara BACIU, Membru UZPR
O lansare a unei altfel de carți, cu totul specială, a avut loc în data de 5 martie 2026, la Centrul Cultural Dunărea de Jos-Salonul Artelor, amfitrioni fiind Vali-Viorel SANDU, managerul Centrului Cultural Dunărea de Jos și Florina ZAHARIA, președintele Filialei SUD-EST a Uniunii Scriitorilor din România. O numin altfel, atât prin titlul ei, cât, mai ales, prin problematica acesteia, prin faptul că este dedicată operei și personalității lui Eminescu.
EMINESCIENE VECHI ȘI 9 a apărut sub egida Consiliului Județean Galați și a Centrului Cultural Dunărea de Jos, în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Sud Est.
Referitor la lansarea de carte, Florina Zaharia, președintele Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din România a susținut că este un proiect inițiat de Ziua culturii, care s-a materializat în mai puțin de o lună. A prezentat apoi invitații consemnați pe afiș, la care s-a adăugat președintele Universității Internaționale Danubius, profesor Andy Pușcă.
În cadrul acestui proiect editorial deosebit, în premieră pentru Galați, profesorul George Lateș, membru al filialei mai sus menționate a valorificat în cartea lansată, manuscrise ale lui Eminescu, prezentând contextul istoric și publicistic în care poetul a scris.
Profesorul Cătălin Enică a apreciat că volumul lansat este o carte de substanță, impresionantă prin densitatea ideilor și prin conținutul care problematizează realitatea Eminescu, care a fost percepută până acum, într-un anumit mod, pe care, abordarea eminescologului Lateș o schimbă, demitizând ceea ce se știa despre Eminescu, uzând de probitate profesională și acuratețe științifică, dar într-un limbaj accesibil, care îmbină vechiul, noul, stilul savant, anecdoticul, într-un op care nu vrea să fie foarte mare, dar se constituie într-o sinteză a viziunii autoriale, reprezentând o revărsare evidentă a volumelor anterioare în volumul lansat, conceptele anterioare revenind, se sedimentează și se proiectează într-o strategie nouă de receptare eminesciană.
Titlul cărții a dus cu gândul la Icoane vechi și nouă, după ciclul de articole eminesciene, publicate de Eminescu în ziarul „Timpul”, în decembrie 1877.
Volumul se deschide cu un argument, cu o punere în temă, oferind o nouă percepție despre Eminescu, lămurind ce reprezintă Eminescu pentru românii obișnuiți, care e viziunea populară (Eminescu mitizat), respectiv, viziunea cultă despre Eminescu (demitizare, înlăturarea falselor perdele). Se impune astfel, redescoperirea, reevaluarea, repunerea în valoare a lui Eminescu, să se stabilească dacă este corectă așezarea lui Eminescu la remorca romantismului de către Maiorescu, sau la cea a romantismului târziu de către criticii contemporani, să se lămurească dacă Eminescu este doar un poet național-local sau universal, dacă este sau nu nepereche, sacralizat, om deplin al culturii române, cu o operă originală sau nu, în integralitatea ei, să se știe dacă intervenția lui Maiorescu în opera lui Eminescu a fost sau benefică pentru acesta.
Interesantă a fost abordarea Florinei Zaharia privind faptul că, fiecare epocă are propriile sale icoane (făcând referire la icoanele operei eminesciene) și depinde pe ce fel de temelie sunt așezate acestea (pe nisipuri mișcătoare sau nu).
Profesorul Gheorghe Felea și-a exprimat bucuria pentru faptul că eminescologia gălățeană este și ea prezentă în contextul național.
Invitatul domnului Lateș și al Filialei SUD-EST a Uniunii Scriitorilor din România, profesorul universitar Andy Pușcă, jurist de meserie și autor de drept civil s-a declarat impresionat de felul în care autorul cărții lansate l-a descris pe Eminescu și și-a exprimat convingerea că Eminescu este un poet mult prea mare pentru a fi doar poet național, motiv pentru care, imaginea acestuia ar trebui finanțată, iar activitățile de genul celei la care asistă, ar trebui să continue, să fie cât mai dese și să se adrese unui public extins, peste hotare.
Poetul Adi Secară, critic literar, a agumentat că EMINESCIENE VECHI ȘI 9 este, cel mai probabil, una dintre cele mai bune cărți care s-au scris despre Eminescu în ultimii ani, care pune accentul pe dragostea pentru Adevăr a gânditorului și scriitorului.
Oamenii de litere prezenți la eveniment au încercat să înteleagă și să răspundă la întrebări precum: este exagerată sau exacerbată expresia Eminescu, poet nepereche?
Eminescu era o voce prea puternică în jurnalistica epocii, un model de om prin definiție, a susținut autorul cărții lansate. A explicat, de asemenea, de ce nu s-a universalizat Eminescu, răspunsul fiind că cei care l-au tradus nu au fost la înălțimea lui, iar condiția unei bune traduceri este ca, echivalentul valoric să fie măcar același, dacă nu unul mai mare. De ce nu s-a universalizat Eminescu? Pentru că nu avea nici anvergura unei mari economii, unei mari culturi. Starea Eminescu nu e prea bună, e la fel ca și starea nației, a mai susținut autorul, impunându-se efectuarea unor pași spre universalizare, schimbarea denumirii de poet național în cea de poet al luminii, făcând astfel trimitere la cvadublarea paradisică (care cuprinde cele patru paradise: nordic-boreal, sudic-astral, estic-solar, vestic-selenar) din Memento mori (veritabilă istorie a civilizațiilor).
Cu promisiunea că va oferi o nouă carte de interes, de data aceasta inspirată de Memento mori, scriitorul George Lateș și moderatoarea activității au invitat participanții la sesiunea de autografe, cartea fiind oferită gratuit, spre bucuria beneficiarilor, grație finanțării acesteia de către Consiliul Județean Galați.