Autor: Adrian Talabă, Membru UZPR
În cadrul sistemului educațional, competiția este adesea prezentată ca un stimulent pentru progres. Fie că este vorba de note, olimpiade sau activități extracurriculare, elevii sunt încurajați să concureze, unii cu alții pentru a obține rezultate cât mai bune. Însă, întrebarea care se ridică este dacă această competiție are efecte cu adevărat benefice asupra dezvoltării elevilor sau dacă, dimpotrivă, poate produce stres și inegalitate.
Pe de o parte competiția poate avea un rol pozitiv. Ea stimulează motivația intrinsecă a elevilor, îi învață să muncească pentru ceea ce își doresc și le dezvoltă perseve-
rența. Într-un mediu competitiv elevii sunt provocați să-și depășească limitele, să-și îmbunătățească performanțele și
să caute soluții creative. Deasemenea, prin competiție, aceștia învață să gestioneze emoțiile, să accepte înfrângerea
și să aprecieze victoria – toate, lecții importante pentru viața adultă. În plus, o competiție sănătoasă crează un mediu dinamic, în care elevii își pun în valoare calitățile. Această emulație poate ridica standardul clasei și poate stimula colaborarea prin rivalitate constructivă. De exemplu, într-o clasă în care mai mulți elevi au rezultate bune, spre foarte bune, nivelul general de pregătire poate crește.
Pe de altă parte, există și riscuri asociate cu competiția în școală, acest fapt țin în mod special să-l subliniez. Atunci când aceasta devine exagerată sau este prost gestionată, poate duce la anxietate, presiune psihologică și inhibare.
Elevii care nu reușesc să țină pasul cu așteptările impuse pot ajunge să se simtă marginalizați, pot să clacheze, sau chiar să se simtă inutili. În loc să se concentreze pe propria dezvoltare unii elevi ajung să se compare excesiv cu ceilalți și poate interveni teama de insucces, ceea ce poate afecta încrederea în sine.
De asemenea, competiția poate accentua inegalitățile deja existente. Cei care beneficiază de resurse suplimentare
din partea familiei au un avantaj, iar ceilalți, chiar dacă depun aceleași eforturi, nu reușesc să aibă aceleași rezultate. Aici e nodul gordian, unde consider că trebuie să intervină experiența unui psiholog, care să ajute cu sfaturi pentru a fi depășit pragul blocajului psihologic.
Astfel, la întrebarea: ”Este competiția benefică în școală?” răspunsul nu este unul absolut. Competitivitatea moderată și controlată, poate aduce beneficii reale: motivație, dezvoltare personală și performanță. Însă, dacă este exagerată, necontrolată sau folosită ca unicul criteriu de valoare poate face mai mult rău decât bine.
Ideal ar fi ca școala să cultive o competiție echilibrată, însoțită de o colaborare cu un psiholog, cu empatie și sprijin individual, astfel încât fiecare elev să se poată dezvolta