Autor: Maria Radu Novac
O cunosc pe Carmela de mică. Atunci când multe tinere aleg orașul, ea a preferat să trăiască în casa pe care bunicii i-au lasat-o în Ticvaniu-Mic și pune umărul la tot ceea ce e de realizat în sat, la bine sau la rău… Ea e Carmela…
Maria Radu Novac: Buna ziua, Carmela. Dacă ai fi invitată în redacția noastră, ce ne-ai spune despre tine?
Carmela Doriana: În primul rând, permiteți-mi să vă salut, să vă spun Bună ziua! și Bine v-am găsit!, tuturor iubitorilor de poezie în grai bănățean, cât și iubitorilor de poezie, în general.
Mă simt onorată pentru faptul că m-ați provocat la acest interviu, iar pentru aceasta vă aduc grandioase mulțumiri!
Despre mine pot să vă spun că am fost atrasă și pasionată de a scrie poezie încă din copilărie, iar prima mea poezie intitulată „Mama”, am scris-o la vârsta de paisprezece ani, elevă fiind în clasa a VII – a, poezie pe care am publicat-o atunci în revista pentru copii „Cutezătorii” .
M.R.N.: După terminarea liceului ai ales să trăiești în casa ta de la sat. Vorbeste-ne despre alegerea ta.
C.D.: Copilăria mi-am petrecut-o la Ticvaniu-Mic, alături de străbunicii mei materni, oameni deosebiți, cu un minunat bun simț și plini de umor, care mi-au dăruit toată dragostea lor și tot ceea ce aveau ei mai bun, astfel nelipsindu-mi niciodată nimic. Am avut în preajma mea rude, vecini, cunoscuți, cu toții oameni frumoși, copilăria mea fiind cea mai minunată și de neuitat.
După terminarea liceului, am ales să revin definitiv acasă, la Ticvani, unde dintotdeauna m-a atras vatra copilăriei mele, satul, cu tot ce semnifică el. Casa mea de la Ticvani este unicul loc unde m-am regăsit, unde mi-am putut afla liniștea sufletului, acolo îmi sunt rădăcinile, neamul și tot ceea ce m-a format ca om în viață.
M.R.N.: Esti printre puținele creatoare de poezie în grai? Când ai descoperit că- ți place să scrii?
C.D.: Graiul cu care am crescut, nu m-a lăsat nicicând să îl uit. Vorba dulce bănățeană, plină de înțelepciune, dar și de haz, mi-a adus inspirație, versurile curgeau așa frumos, încât am scris multe poezii în grai bănățean (bănățan), deși eu scriu poezie cu mai multe teme.
Am descoperit că îmi place să scriu, sub vârsta de paisprezece ani.
M.R.N.: Ce înseamnă poezia pentru tine? Ai o definiție? Care sunt temele poeziei tale?
C.D.: Pentru mine, poezia însemnă o liniștire interioară, a sufletului. Aș trăi tristă fără a scrie poezie. Prin versuri îmi exteriorizez ceea ce simt.
Poezia este o artă a interiorității omului.
Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivității, al rimei, al ritmului…
Este o creație literară în versuri.
Totalitatea compozițiilor în versuri ale unui poet, ale unui curent literar, ale unui popor…
Temele poeziei mele sunt variate, sunt subiectele centrale pe care le abordez, variind de la natură, condiția umană, timp și moarte, la copilărie, prietenie, călătorie, credință, vis sau cunoaștere, iubire, nostalgie, dor, reprezentând tot universul de idei pe care îl explorez.
M.R.N.: Ai publicat poezie în grai? Cum a fost primită?
C.D.: Da, am publicat poezie în grai bănățean în mai multe reviste ale zonei noastre, cât și în cele două cărți, ale mele, scoase de sub tipar.
Poezia în grai este întotdeauna bine primită de către cei care trăiesc ceea ce citesc, amintindu-și de copilărie, părinți, bunici, străbunici, vatra satului unde au crescut, de toate cuvintele minunate în graiul nostru bănățean.
Ca rezultat al faptului că poezia în grai bănățean (și nu numai), este apreciată, pot să menționez faptul că am fost invitată la mai multe festivaluri, la întruniri, colaborări cu diferite reviste, dar și lansări de carte. Am fost solicitată să public în diverse reviste, să recit poezie în mediul online, în fața publicului. Menționez câteva, ca de exemplu: – „ÎNVIEREA” – REVISTA ARHIEPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE A TIMIȘOAREI (Septembrie 2015) ; – Festivalul Sânzienelor, Forotic – Festivalul de poezie în grai bănățean ,,Credință și lumina” (4 iunie 2019) ; Primăria și Consiliul Local Grădinari; Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin; Casa Culturală Cacova, din Grădinari; Centrul Cultural „Carașul”, din Grădinari; Grupul de publicații „Valea Carașului”, Revistele „Scripta Manent” , „Carașul” și „Bănățenii” ; Revista „Vetre Cărășene” , a cărei denumire am ales-o personal; Cenaclul literar PANĂ CĂRĂȘANĂ – Centrul Cultural CARAȘUL din Grădinari (domnul Codruț Anca); COLOCVIILE INTERNAȚIONALE ALE GRUPULUI DE PUBLICAȚII VALEA CARAȘULUI – TREPTE SPRE CUVÂNT; – Întrunire online pe grupul numit BANATUL MEU, cu scriitori de poezie în grai bănățean – la givan și recitare poezie, realizatoare doamna Florina Ariana Colgia; – CONDEIERII PLUGARI DIN BANAT – Festivalul condeierilor plugari din Banat, Muzeul Satului Bănățean, Consiliul Județean Timiș; CENACLUL TINERE CONDEIE (Doamna Maria Mândroane, etnolog) ; – FESTIVALUL INTERJUDEȚEAN CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ DE CREAȚIE ȘI INTERPRETARE A POEZIEI ÎN GRAI BĂNĂȚEAN „TATA OANCEA” – Bocșa; – Zilele credinței și culturii în Episcopia Caransebeșului; – FESTIVALUL DE RECITARE ÎN GRAI STRĂBUN ȘI FOLCLOR AUTENTIC „ȘTEFAN PĂTRUȚ” ; – ADRIAN GERHARD și ASOCIAȚIA PENTRU VORBIREA BĂNĂȚANĂ – lansare de carte; – CONCURSUL „IZVOARE TRADIȚIONALE BĂNĂȚENE” , Mașloc; – ASOCIAȚIA CULTURALĂ „AMBASADA POEZIEI” POTOC, în colaborare cu CENTRUL CULTURAL ȘI COMPLEXUL MUZEAL ORAVIȚA – ȘEZĂTOARE LITERARĂ – TOAMNĂ ȘI POEZIE ÎN PARADISUL LUI ADRIAN (Adrian Borcean) ; – Lansare de carte – INIMĂ ZDROBITĂ (volum de versuri) , Borcean Adrian; – Revista „SUFLET BĂNĂȚAN”, revistă a scriitorilor în grai bănățan. Director Adrian Borcean, Potoc (decembrie 2024); – Am primit diferite invitații la lansări de carte, ori diferite alte evenimente culturale pe plan local, am fost îndrumată pentru lansările mele de carte, iar aici țin să îi menționez pe numiții: Angelica Herac, Lorin Cimponeriu, Codruț Anca, Dorina Enuică Tima. Aduc mulțumiri, cu recunoștință, tuturor celor cu care am avut deosebita plăcere de a interacționa.
M.R.N.: Esti pasionată de trecutul istoric și cultural al satului Ticvaniu – Mic. Cum te implici în cercetările făcute de personalitățile locului?
C.D.: Sunt legată sufletește de satul meu, de tot ceea ce am putut descoperi, în timp, despre el.
Întotdeauna am pus suflet la ceea ce am descoperit despre satul Ticvaniu-Mic, de la obiceiuri, port, oameni, într-un cuvânt: tradiție, cât și despre istoria satului, explorând locuri, obiecte vechi, ceea ce mi-a adus bucurie.
Mi-a fost drag să întreb pe cei mai în vârstă despre satul nostru, despre cum era înainte vreme. Orice am putut afla, mi-a bucurat sufletul.
Am admirat oamenii frumoși, scriitorii satului, cunoscuți ori mai puțin cunoscuți, cărora le port un desăvârșit respect.
M.R.N.: Esti un om de bază al comunității satului, interesată de activitatea bisericii.Ce te motivează? Ce faci concret?
C.D.: De mic copil, am mers cu străbunica mea la biserică, la sfintele liturghii, cât și în serile de Înviere, nu conta că este seara târziu, iar eu fiind copil de grădiniță ar fi trebuit să dorm…
Mă lua cu ea, cu mare drag. Și mie îmi plăcea.
Cât și despre mersul cu colinda, de-a lungul anilor, la primele ore ale dimineții, aducând vestea nașterii pruncului sfânt. De la ora 04:00 dimineața mă trezeam și mergeam, împreună cu prieteni din copilărie, în pițărăi. Mi-a fost tare drag. Seara spuneam rugăciunea cu „Înger, îngerașul meu”, mai apoi, „Tatăl nostru” .
Am mers, mai apoi, la biserică de câte ori am putut, iar de nouăsprezece ani, am fost cântăreț bisericesc, am cântat în strană, alături de ceilalți cântăreți, am fost și la corul bisericii, cântam atât în biserică, la toate tainele săvârșite, cât și la înmormântări, după caz, fiind nelipsită.
Cred în Dumnezeu și nu mă voi desprinde nicicând de dreapta credință, cu care am viețuit.
M.R.N.: Ce proiecte ai în legătură cu cele 500 de poezii scrise?
C.D.: Pot să spun că de-a lungul anilor am adunat poeziile scrise, nu aveam de gând să scot vreo carte, însă la îndemnul mai multor cunoștințe și a mai multor scriitori, am realizat apariția a celor două cărți: Fărâme din sufletul meu și Glasul sufletului. Evident, sunt mândră de această realizare.
Iar acum, am în jur de 500 poezii nepublicate, scrise toate după cele scrise și introduse în cele două cărți.
Îmi doresc ca în cel mai apropiat timp, să pot să editez încă o carte, sau poate două, în care să fie cuprinse și aceste poezii de suflet.
M.R.N.: Ce crezi tu că ar trebui întreprins pentru ca tinerii să rămână în sat?
C.D.: Despre acest subiect, pot spune dureros, la nivel de toate satele din Banat, îmi aduc exprimarea cum că ceea ce se întâmplă aduce tuturor tristețe. Tinerii nu mai cunosc adevărata valoare, adevăratul sens al tradiției, a tot ceea ce ne-a legat într-un mod atât de frumos de viața la țară.
Cred că ar trebui ca tinerii să fie mai afectuoși cu bucuriile aduse de tot ceea ce însemna cândva satul nostru drag.
M.R.N.: Ce ai vrea să le transmiți cititorilor noștri?
C.D.: Din partea mea, cu ocazia acestui interviu, doresc să transmit cititorilor noștri sănătate și dorința aprigă de a citi poezia în grai bănățean, cât și poezia cu o altă tematică, deschizându-și sufletul înspre frumos, cufundându-și gândul și simțirea în copilăria minunată.
Pentru doamna profesoară Maria Radu, am o deosebită admirație, cu mult mai mare pentru faptul că scotocește filele istoriei satului Ticvaniu-Mic, pentru a ne lăsa o moștenire – Monografia satului…
Atât cât se poate mă voi implica și eu, aducând un mic ajutor, din ceea ce cunosc despre satul nostru drag, promit că mă voi implica chiar și în cercetările pe teren, unde am mai fost, cu ani în urmă, vizitând monumentul din deal, cazematele, cât și tranșeele săpate în pământ pe timpul luptelor date, urme de la război, locul de luptă fiind aproape de casa mea.
Pentru cititori ofer o poezie
– Grai bănățan –
Copilăria toată
S-or dus anii, s-or tot dus,
Ca șî caieru’ pră fus.
Viața treșe ca șî-o hoață,
Subțâre ca firu’ d-ață.
Șî tot dă șe mi măi dor,
Dă anii mei dân obor;
Dă copilăria toată…
Dă s-ar întoarșe odată.
C.D. 1 noiembrie 2024
