Autor: Preot Ionel Rusu, Membru UZPR
15 ianuarie 1997. Ziua nașterii marelui poet național și universal, Mihai Eminescu. Ziua națională a culturii românești. Mulțime de manifestări culturale la orașe și la sate, în biserici slujbe de pomenire și în școli adevărate cenacluri literare. Avea să se întâmple într-o miercuri. Un tânăr care lucra în învățământ se deplasa cu troleibuzul având abonament. În luna lui gerar există covor de zăpadă.
După amiază, pe la orele 14:00, mijloacele de transport în comun erau arhipline: elevi și pensionari, deopotrivă.
– Avansați, vă rog, avansați!, căutând să-și facă loc în aglomerație. Punând mâna pe bara dintre uși, într-o fracțiune de secundă nua mai știut nimic de dânsul. O flamură din rețea scurgându-se pe bară l-a aruncat la câțiva metri deasupra zăpezii. Troleibuzul și-a văzut de drum și tânărul respective una cu pământul, rostogolindu-se în stație. I se scursese curentul prin creier, inimă și picioare asemenea unui current devastator de 8 grade pe scara Richter.
Ajungând acasă fară grai, ca de după un șoc, era galben la față ca lămâia.
A doua zi s-a prezentat de urgență la cardiolog, inima rămânându-I sănătoasă iar din punct de Vedere al științei fizicii s-a dovedit că supraviețuirea de la carbonizare se datorase contactului unicului picior cu pământul și, mai ales intervenției divine. Tânărul pregustase din moarte și a văzut că nu-l pusese în garda pentru momentul existential aproape fatidic. SF-ul nu are ce căuta aici ci doar realitatea.
Imaginea a fost realizată în colaborare cu CHAT GPT (Open AI)