Maria Radu Novac: – În istoria limbii române, învățătorul Gheorghe Jianu a rămas ca unul din principalii luptători pentru scrierea în alfabetul fonetic. Ce ne poți spune?
Ariana Jianu: – Deși învățătorul și publicistul bănățean Gheorghe Jianu, străbunicul meu, a fost un intelectual de seamă și un susținător al culturii române, nu el este considerat unul dintre principalii luptători pentru trecerea la alfabetul fonetic în istoria limbii române. Gheorghe Jianu a scris și publicat în limba română, folosind ortografia vremii sale, activitatea lui principală a fost de ordin cultural, tipografic și politic, nu de reformator al lingvisticii. Susținător al unității ortografice la început de secol XX, el s-a pronunțat ferm în publicatiile sale pentru adoptarea normelor oficiale stabilite de Academia Română. A militat împotriva particularități lor și izolării lingvistice regionale din Banat. Gheorghe Jianu a fost cel care a impus și generalizat ortografia academică unitară în rândul românilor din Banat.
Maria Radu Novac: – Bunicul tău a fost coleg cu Lucian Blaga la Seminarul din Brașov. Ce povești despre Blaga a adus bunicul acasă de la Seminar?
Ariana Jianu: – Bunicul Ionel Jianu îmi povestea despre colegul lui de promoție și de bancă, unul dintre cei mai mari poeți și filozofi ai României, ilustrul Lucian Blaga. Se mândrea că au făcut parte din aceeași generație de aur a tinerilor ardeleni și bănățeni care au studiat la Colegiul Național ,,Andrei Șaguna” din Brașov, cea mai vestită școală din Transilvania. Detaliile acestor amintiri rămân o comoară nescrisă, păstrată în memoria familiei. Mărturiile bunicului evidențiau faptul că Lucian Blaga era liderul informal al colegilor. Un tânăr interiorizat și retras, era absorbit de marii gânditori germani: Schopenhauer, Nietzsche, Spinoza, uimindu-și colegii cu ideile sale. Îmi mai spunea bunicul despre dezbaterile aprinse, lecturile filozofice și rigoarea academică…
Maria Radu Novac: – Ați păstrat notițe, fotografii din perioada Seminarului cu Blaga?
Ariana Jianu: – Știu din familie că bunicul Ionel Jianu avea caiete filozofice din corespondența cu colegii de seminar.
Această imagine este un document istoric deosebit, reprezentând tabloul de absolvire al clasei a VIII a de la Gimnaziul Român Greco Ortodoxă din Brașov devenit ulterior Colegiul Național ,,Andrei Șaguna”, din anul școlar 1913 – 1914. Aceasta este o promoție de excepție a culturii române, întrucât printre absolvenți se numără mari personalități marcante ale culturii române în frunte cu poetul și filozoful Lucian Blaga. Bunicul a fost contemporan cu tocmai în anii de formare ai acestora. Faimoasa clasă din care s-au ridicat patru academicieni de renume internațional: 1) Lucian Blaga filozof, poet, dramaturg și eseist. 2) Nicolae Colan mitropolit al Ardealului și teolog. 3) Andrei Oțetea istoric și profesor universitar. 4)Dumitru D. Roșca filozof, eseist și traducător. Au avut și profesori pe Virgil Onițiu directorul gimnaziului, o figură legendară a școlii șaguniene, reputat scriitor, publicist și membru corespondent al Academiei Române, dr. Iosif Blaga, profesor de elită, autor de manuale și unchiul lui Lucian Blaga etc. Această fotografie demonstrează că bunicul a făcut parte din aceeași generație de aur a intelectualității ardelene și bănățene care a studiat în primele decenii ale sec. XX, împărțind băncile școlii sau examenele de maturitate cu personalități care au marcat definitiv cultura României. Este promoția de absolvenți din 1914, a fost una de o importanță deosebită, trecând direct din băncile liceului în tumultul Primului Război Mondial.
Maria Radu Novac: – Tatal tău, student la Drept la Universitatea Babes- Bolyai: în 1956 studenții clujeni s- au solidarizat cu Revoluția din Ungaria. Tatăl tau a luat parte la întruniri anticomuniste. A fost exmatriculat. Dezvolta, te rog, tot ceea ce știi din familie despre ororile comuniste
Ariana Jianu: – În anul 1953 tata începe facultatea la Cluj. A întrat în primul an printre primii. În anul școlar 1956 – 1957 începea anul patru la facultatea de drept. În același an au fost manifestările studenților din Cluj care au fost reprimate de regimul comunist prin arestări masive, anchete dure, exmatriculări și condamnări politice. Autoritățile au intensificat controlul ideologic menținând o atmosferă de teroare. Tata a fost exmatriculat pe motiv că are ,,rădăcini nesănătoase din moși strămoși”. A fost bătut până a zis că e supraom. A fost apoi internat cu diagnostic paranoia și mania persecuției. Pentru el a fost un șoc care l-a afectat toată viața, simțindu-se un student ratat.
Maria Radu Novac: – Tatal tău a lucrat, după exmatriculare la Biblioteca Oravitei. Cunoști unde se află cărțile din biblioteca dispărută? Dar arhiva?
Ariana Jianu: – Tata a fost victima nevinovată a unui sistem politic absurd care pedepsea copiii și nepoții pentru ,,originea socială nesănătoasă” sau pentru activitatea patriotică a strămoșilor. În anul 1956 în urma manifestarilor studenților tata a fost exmatriculat în spectacol public de umilire. El povestea că exmatriculările de la Facultatea de Drept nu se făceau printr-un simplu anunț la avizier. Ele erau organizate ca ședințe publice de demascare. Amfiteatrele erau pline cu sute de studenți, profesori și activiști de partid. Cel vizat (tatăl) era scos în față și supus unui asalt verbal, era acuzat de ,,atitudini burgheze”, ,,origine socială nesănătoasă”, ,,comportament anticomunist” sau nesupunere. Colegii erau obligați sub presiunea terorii, să îl acuze public și să voteze exmatricularea pentru ca decizia să pără un act de dreptate colectivă. O bucată dureroasă dar extrem de valoroasă din istoria familiei. Faptul că bunicul său Gheorghe Jianu (senior) fusese o personalitate care a luptat pentru scrierea fonetică și alfabetizarea românilor din Banat, a fost prezent ca delegat la Marea Unire de la Alba-Iulia din 1 Decembrie și a fost senator al României Mari, ceea ce regimul comunist a considerat a fi o ,,vină” pentru tata a reprezentat motive de mândrie istorică. Tata nu a avut nici o vină, din contră, el purta numele unei familii care a construit România Modernă. După pierderea statutului de student tata revine acasă la Oravița, se angajează la Biblioteca din oraș, dar a fost un refugiu intelectual temporar pentru un fost student exmatriculat de la Drept, o facultate considerată profund ideologică. A fost sub o supraveghere strictă. Biblioteca orășenească din Oravița avea un fond mare de cărți. Am amintiri de când mergeam să împrumut și să studiez acolo în copilărie. Acum această bibliotecă figurează doar pe hârtie. În realitate spațiile sunt închise publicului, afectate, lipsite de personal și de fonduri. Oravița un oraș cu atâtea premiere istorice, a ajuns în situația în care iubitorii de lectură nu mai au un sediu funcțional unde să poată răsfoi sau împrumuta un volum. Activitatea cu publicul e blocată. De arhivă nu se știe. Unde a ajuns cultura din Oravița, un oraș cu tradiție?