Autor: Dorina MĂGĂRIN, membru UZPR
Forma cărţii este fără îndoială o formă simbolică, în sensul în care Erwin Panofsky vorbeşte despre ea în La perspective comme forme symbolique[1], adică o formă care exprimă de o manieră implicită un întreg ansamblu de valori şi reprezentări. Mult timp, istoria cărţii s-a confundat cu aceea a conţinutului ei, în principal a textelor.
Istoria cărţii este însă aceea a ideilor pe care le vehiculează, o istorie a literaturii şi, de asemenea, o istorie a autorilor. Bibliotecarii înşişi se gândesc că un titlu şi numele autorului sunt suficiente pentru a caracteriza o carte, ignorând faptul că există mii de exemplare care sunt de fapt obiecte diferite, având cu toate acestea aceeaşi definiţie.
Este evident astăzi că interesul pentru morfologia cărţii şi funcţionarea ei a fost generat de apariţia ecranelor electronice. Informatica a creat un fel de apărare şi ilustrare a cărţii, obiect sensibil pe care l-au crezut ameninţat. La ora valorizării prin internet a resurselor patrimoniale ne putem întreba însă ce se întâmplă cu legăturile de carte. Ele sunt în principal semnalate şi valorizate sub două forme : prin expoziţii virtuale şi prin crearea de baze de date. Dacă acest aspect al istoriei cărţii este indispensabil cercetărilor în domeniu, el nu poate fi abordat înainte de-a ne pune câteva întrebări, destul de complexe, mai ales în domeniul modalităţii de descriere a legăturii şi a standardelor informatice încă inexistente.
Expoziţiile virtuale
În privinţa valorizării legăturilor de carte prin expoziţii virtuale, putem observa că există două tipuri de astfel de expoziţii. Primul este acela de a prezenta pe Internet opere reale digitizate, însoţite de explicaţii şi de o scenografie mai mult sau mai puţin elaborată şi un alt tip, care constă în prezentarea online a unor opere create special pentru Internet. Acest din urmă tip de realizare a unei expoziţii virtuale este apanajul artiştilor contemporani, care aleg această cale pentru a-şi face cunoscută opera.
[1] Erwin Panofsky, La perspective comme forme symbolique, Paris, 1976, p. 160-182.
Bibliotecile nu au fost primele care s-au lansat în realizarea de expoziţii virtuale, chiar dacă, în marea lor majoritate, se străduiesc să asigure un acces cât mai larg la toate colecţiile pe care le prezervă. Există două demersuri care prezidează realizarea acestui tip de expoziţii. O bibliotecă poate avea drept scop pregătirea viitorilor utilizatori pentru ceea ce ar putea vedea dacă vin la sediul bibliotecii. Spre exemplu, expoziţiile virtuale organizate de: Biblioteca Academiei Române[1] Biblioteca Naţională a Franţei[2], Biblioteca Gennadius din Atena[3], Biblioteca Naţională a Rusiei[4] (în secțiunea Vechi cărturari ruși din secolele XV – XVII s-au adunat și prezentat în cea mai accesibilă formă exemple datate de scriere rusă veche stocate în colecțiile Departamentului de Manuscrise al Bibliotecii Naționale Ruse), Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii[5], Biblioteca din Alexandria[6] sunt organizate adesea în acest scop, propunând, în plus, în funcţie de profilul utilizatorului, dosare pedagogice sau bibliografii pentru cercetători.
[1]https://biblacad.ro/2021/11/08/ferdinand-i-intregitorul/ (accesat 27.05.2025) ; https://biblacad.ro/expozitii/ (accesat 03.06.2025)
[2] https://expositions.bnf.fr/ (accesat 30.05.2025)
[3] https://homeratgennadius.gr/en/project/commentaries-teaching/ (accesat 28.05.2025)
[4] https://expositions.nlr.ru/rusautograph/ (accesat 28.05.2025)
[5] https://www.loc.gov/exhibitions/treasures-from-the-library-of-congress/about-this-exhibition/ (accesat 28.05.2025) ; https://www.loc.gov/exhibitions/two-georges/about-this-exhibition/ (accesat 28 05 2025)
[6] https://www.bibalex.org/en/events/showevents_month (accesat 28 05 2025); https://www.bibalex.org/en/MediaGallery/Default/theartistsbook (accesat 03 06 2025);
De asemenea, o bibliotecă poate monta o expoziţie virtuală fără legătură cu o expoziţie reală. În mod frecvent acest lucru se întâmplă atunci când se digitizează un fond patrimonial şi se asigură în felul acesta accesul publicului larg la unele piese de mare valoare.
În acelaşi timp, o bibliotecă poate alege o temă pentru care poate organiza atât o expoziţie reală cât şi una virtuală, care se completează, fără să fie redundante. Opţiunile pe care o bibliotecă le are la dispoziţie sunt deci variate, ceea ce îi permite valorizarea în mai multe feluri a fondurilor.
Legătura de carte ca modalitate de a ilustra bogăţia patrimonială a unei biblioteci
Utilizarea legăturilor de carte pentru ilustrarea generală a colecţiilor este fără îndoială maniera cea mai frecventă de valorizare online a acestui tip de colecţie. Prezentarea a două sau trei imagini ale unor legături preţioase dintr-un fond reprezintă cea mai sigură metodă de a atrage atenţia potenţialilor utilizatori ai bibliotecii, în contextul în care cele mai multe biblioteci au astăzi posibilitatea de a oferi acces online la cataloagele colecţiilor lor sau chiar la colecţii digitale. Este interesant de observat marea varietate de prezentare în ceea ce priveşte legăturile unor opere digitizate: unele biblioteci le prezintă sistematic, altele nu le prezintă deloc. Unele fişe dau informaţii asupra legăturilor, de regulă sumare, altele nici nu le menţionează.
Sigur, digitizarea este proces complex, iar fotografiile după legături de carte necesită o abordare diferită din punct de vedere tehnic. Pentru un cititor însă este frustrant să-şi înceapă lectura cu prima pagină de text; primul contact al cititorul cu o lucrare anume este coperta cărţii, locul de unde începe descoperirea operei.
Legătura de carte în cadrul unei expoziţii virtuale
Este uşor să înscriem legăturile de carte, mai ales legăturile cu caracter patrimonial, într-o expoziţie virtuală. Trebuie să recunoaştem că manuscrisele şi cărţile vechi sunt printre cele mai importante resurse ale unei biblioteci şi ele nu sunt întotdeauna prezentate într-o manieră atractivă căci, trebuie să recunoaştem, este destul de dificil de realizat o astfel de expunere, fie în sala de expoziţii, fie în cadrul unei expoziţii virtuale.
Vorbind în cadrul unui simpozion (Le Livre exposé, enjeux et méthodes d’une muséographie de l’écrit), Hubert Bari, directorul Bibliotecii Municipale din Lyon, a
subliniat o problemă crucială în ceea ce priveşte expunerea: „le livre est-il donc d’un mortel ennui dès qu’il est exposé? J’ai tendance à croire que oui”[1]
Din acest motiv, este important ca într-o expoziţie să alăturăm cărţii imagini sau obiecte care să atragă vizitatorii, dezvoltând o adevărată muzeografie în jurul cărţii. Dacă acest lucru este necesar în cadrul unei expoziţii reale, cu atât mai mult este nevoie de o astfel de viziune în cadrul unei expoziţii virtuale, căci imaginile sunt cel mai bun mijloc de a atrage atenţia utilizatorilor.
Expoziţiile virtuale trebuie construite în jurul imaginilor, textul fiind necesar doar pentru a prezenta aceste imagini; textele mai lungi pot fi încadrate în anumite rubrici, accesibile vizitatorului doar când acesta doreşte să afle mai multe amănunte. În plus, pot fi utilizate şi resursele multimedia pe care le permite Internetul: foiletarea cărţilor, fond sonor, explicaţii audio, imagini 3D, etc.
Baze de date de legături
Bazele de date care prezintă legături completează expoziţiile virtuale pe acest subiect şi oferă date interesante într-un domeniu până acum neabordat în România. Pentru a putea aprecia care sunt problemele pe care le ridică realizarea unei asemenea baze de date, vom prezenta câteva realizări principale: baza de date de la British Library
http://www.bl.uk/catalogues/bookbindings/Links.aspx,
[1] chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://www.enssib.fr/bibliotheque-numerique/documents/1228-le-livre-expose-enjeux-et-methodes-d-une-museographie-de-l-ecrit.pdf. (accesat 03 06 2025)
Baza de date de la Biblioteca Naţională a Franţei
http://www.bnf.fr/en/collections_and_services/online_catalogs/a.reliures_bnf_fr_eng.html
şi aceea a Bibliotecii Sfânta Genoveva din Paris
https://www.bsg.univ-paris3.fr/iguana/www.main.cls
Biblioteca Britanică are o bază de date care prezintă legături ale manuscriselor occidentale conservate atât în propriile colecţii cât şi pe acelea din colecţia aflată la Biblioteca Naţională a Scoţiei. În prezentarea bazei de date, Biblioteca Britanică subliniază că este vorba despre o bază de date ce evoluează permanent, sperând să extindă domeniul de aplicare pentru a include legături pe care le deţine din alte părţi ale lumii şi legături de la alte instituţii. De asemenea, se menţionează că biblioteca aşteaptă observaţii şi comentarii de la utilizatori, în scopul de a îmbunătăţi oferta actuală. Se prezintă în această bază de date o selecţie de legături începând cu secolul al XII-lea şi mergând până în secolul XXI, care însă nu reflectă de o manieră completă colecţiile bibliotecii. Elaborarea bazei de date a avut în vedere un public non-specializat, legăturile importante fiind lăsate deoparte din cauza digitizării dificile, cotorul legăturilor nu a fost fotografiat în cele mai multe cazuri, iar termenii tehnici ai vocabularului pentru descrierea legăturilor au fost ocoliţi, pentru ca fişele să poată fi accesibile unui public cât mai numeros.
Baza de date poate fi consultată în două feluri: se propune utilizatorului fie vizionarea unei selecţii de legături, fie apelarea la o căutare precisă. Butonul „Gallery” oferă utilizatorului o selecţie aleatorie de 25 de legături, însoţite de o scurtă notiţă privind ţara de origine şi secolul. Este vorba de o selecţie punctuală, pe care utilizatorul o poate repeta de câte ori doreşte.
Căutarea în baza de date se poate face fie prin intermediul unui formular simplu, prin cuvinte cheie, fie printr-un formular de căutare combinată. Căutarea cu ajutorul cuvintelor cheie se poate face pentru toate componentele cărţii: cotă, autor, titlu, loc de publicare, dată de publicare.
Căutarea avansată permite interogarea combinată cu până la nouă criterii: legător, marcă de posesor, ţara, materialul din care este confecţionată legătura, stilul sau tipul decorului şi secolul. Explicaţiile privind legăturile sunt însoţite de câte o imagine reprezentând coperta superioară şi cea inferioară, imagini cu rezoluţie mare, ce pot fi mărite. Pentru a permite utilizatorilor extinderea cercetării, se oferă o bibliografie şi o pagină cu link-uri internet care repertoriază expoziţiile virtuale, bazele de date, situri ale unor instituţii sau ale unor legători.
Baza de datede la Biblioteca de Stat Bavareză din Berlin prezintă o colecţie istorică de frotiuri după legături germane presate la rece din secolele XV-XVI. Această bază de date a fost constituită plecând de la câteva colecţii de frotiuri (strat subțire de culoare care lasă să se vadă în transparență firele pânzei) constituite de istorici ai domeniului, precum Ernst Kyriss, Ilse Schunke şi Ferdinand Geldner. Ele se găsesc la Biblioteca de Stat din Stuttgart, la Biblioteca Herzog August din Wolfenbüttel, la Biblioteca de Stat Bavareză din Munchen şi la Biblioteca de Stat din Berlin - Patrimoniul Cultural Prusac. Câteva biblioteci germane deţin mari colecţii de frotiuri, care reprezintă o imensă valoare pentru cercetarea actuală în domeniul istoriei legăturii. Noutatea, în cadrul acestor baze de date este că ea oferă, la rubrica „Terminologie” o căutare în tesaurus a motivelor (fiare, rulete şi plăci) utilizate pentru decorul legăturii. Această rubrică propune de asemenea un repertoriu al formelor pe care le pot avea fiarele şi plăcile.
Baza de datede la Biblioteca Naţională a Franţei prezintă o selecţie de 200 de legături franceze reprezentative pentru această artă. Căutarea se poate în funcţie de câteva criterii:
– Caracteristicile legăturii: tipologie, ornamente, structură;
– Ateliere de legătorie şi legători;
– Provenienţă.
Acestora li se adaugă o bibliografie, un glosar de termeni şi o pagină dedicată celor mai importante resurse on-line.
Dintre legăturile prezentate, cele mai importante sunt legăturile cu ornamente mari datând din timpul domniei lui Henry al II-lea (1547-1559), legăturile semnate de Jean Grolier (1489-1565), Thomas Mahieu (1520 – 1588) şi legăturile mozaicate din secolul al XVIII-lea.
Baza de date de la Biblioteca Sfânta Genoveva prezintă legături imprimate la rece din colecţia proprie şi este accesibilă online din 2006. Ea îşi are originea în colecţia de frotiuri realizată de Denise Gid şi se înscrie în lunga tradiţie de cercetare iniţiată de Louis-Marie Michon, arhivist-paleograf la Biblioteca Sfânta Genovevatimp de 20 de ani. Baza de date conţine aproximativ 400 de legături occidentale care sunt reproduse, identificate şi descrise. Cea mai veche legătură este din secolul XII, iar cea mai recentă de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Toate legăturile sunt realizate în Europa occidentală, 60% fiind de origine franceză, 30% germană, dar şi flamandă, italiană, engleză sau spaniolă.
Putem semnala de asemenea alte câteva realizări de mai mică amploare:
– Biblioteca Regală din Madrid – care prezintă o bază de date, care reuneşte 59 de legături, clasate după numele legătorului;
– Biblioteca Universitară din Gratz propune o bază de date de frotiuri ale unor legături realizate de legătorii din Gratz în secolele XV – XVIII. Sunt descrise peste 1650 de legături, utilizatorul având la dispoziţie un tabel de frotiuri alături de legături, locul şi data imprimării volumului, provenienţa şi un index bibliografic.
Bazele de date referitoare la legătura de carte sunt, aşa cum putem vedea, puţin numeroase, chiar dacă există mai multe proiecte în curs, a căror realizare va contribui la o dezvoltare substanţială a cercetării în acest domeniu.
Un proiect de realizare a unei baze de date de legături la Biblioteca Centrală Universitară Eugen Todoran din Timişoara
Înainte de a aborda aspectele practice legate de metodologia de urmat în cadrul unui asemenea proiect, trebuie să avem în vedere unele chestiuni generale, căci un asemenea demers pune probleme ce depăşesc cadrul unui proiect local, fie el şi de anvergură. Printre diferitele întrebări pe care le poate ridica această iniţiativă, două sunt de interes major: mai întâi, de ce acest tip de valorizare pe Internet, ce interes deosebit putem avea pentru a lansa o astfel de acţiune; cea de a doua întrebare, mai degrabă de ordin tehnic, se referă la datele pe care dorim să le furnizăm online şi la formatul de codificare al acestora.
Acest tip de valorizare pe internet a legăturii de carte propune utilizatorilor o nouă perspectivă asupra cărţii şi permite acestora să facă noi descoperiri, căci nu trebuie să uităm că biblioteca este prin excelenţă locul de difuzare a culturii scrise, o instituţie dinamică care permanent trebuie să-şi îmbunătăţească imaginea.
Realizarea unui astfel de proiect ar trebui să parcurgă trei etape:
1. Realizarea unei descrieri standardizate a legăturii
– Stabilirea unei descrieri standardizate în acest domeniu ar trebui în primul rând să aibă în vedere punerea la punct a unui tezaur/glosar de termeni utilizaţi pentru descrierea legăturilor;
– Punerea la punct a unui format electronic al descrierii;
Pentru a ajunge cel puţin la un glosar de termeni trebuie să ne rezumăm la o descriere comună. Ori, aceste criterii comune sunt destul de limitate raportate la o legătură de sec. XII sau chiar la o legătură de sec. XVIII. Se impune astfel stabilirea unei fişe care necesită expertiză în mai multe domenii: filologic şi paleografic pentru text şi istoria sa, istoria artei pentru tehnica ornamentaţiei şi tehnic pentru descrierea structurii legăturii. Descrierea unei legături se poate descompune în două mari părţi – structura legăturii şi decorul. Dacă pentru descrierea structurii se poate ajunge la stabilirea unor termeni generali, în ceea ce priveşte descrierea decorului, generalizarea termenilor este mult mai dificilă, căci descrierea include mult subiectivism. Uneori, chiar în privinţa structurii unei legături, există multe aspecte care trebuie semnalate în cadrul fişei, aşa cum este spre exemplu cusătura provizorie (aşa numita cusătură verticală), utilizată curent în cazul manuscriselor greceşti pentru o lungă perioadă, greu de detectat şi studiată abia în ultimii ani[1].
În privinţa descrierii decorului unei legături, schema este încă mai elaborată şi, în cazul motivelor realizate cu fiare individuale, este necesară prezentarea de imagini sau de frotiuri după elementele respective.
Cu toate acestea, subiectivismul este greu de depăşit, căci, spre exemplu, într-o listă de termeni pentru descrierea culorii, este dificil de apreciat dacă o legătură este roşie sau purpură, arămie sau galbenă, brună sau oliv; diferitele tipuri de decor pun de asemenea numeroase probleme şi este suficient să ne gândim la necesitatea de a face diferenţa între suluri, împletire sau arabesc.
Dacă obiectivul pe care ni-l propunem este acela de a semnala diverse tipuri de legături pe Internet, cel mai bine este să definim un tip de descriere care ne va permite structurarea datelor (descrierilor) în limbaj XML, interoperabilitatea între diferite sisteme.
Concluzii
Realizarea unei baze de date de legături este un lucru dificil, care vizează un public specializat, mai exact cercetători în domeniul istoriei cărţii şi în acest context un parteneriat cu un institut al Academiei Române ar fi binevenit, cu atât mai mult cu cât acest public este un public exigent în privinţa descrierilor şi a calităţii imaginilor.
Spre deosebire de o expoziţie virtuală, pentru care lucrul se încheie odată cu lansarea ei on-line, lucrul la o bază de date este mult mai dificil, întrucât ea este prin natura ei un instrument de lucru deschis. Alegerea corpusului de legături ce urmează a fi descris şi postat online este de asemenea o decizie importantă. Un corpus restrâns, cel puţin pentru început, permite crearea unui formular de descriere precis, care permite cercetătorilor să aibă la dispoziţie toate informaţiile de care au nevoie. Dacă baza de date este suficient de completă şi dacă imaginile digitale asociate sunt de bună calitate, cercetătorii pot chiar să se dispenseze de vizita la bibliotecă pentru consultarea originalelor. Într-un fel, cu cât solicitarea de a consulta originialele este mai mică, cu atât garanţia reuşitei acestei baze de date este mai mare.
Odată stabilit corpusul de legături ce urmează a fi descris, trebuiesc realizate imaginile digitale care vor fi anexate descrierilor. În această privinţă, este absolut necesară respectarea standardelor europene în această privinţă şi procurarea echipamentului adecvat necesar.
Aceste dificultăţi tehnice nu sunt, totuşi, obstacole în calea realizării unei baze de date de legături şi, atâta timp cât sunt asigurate mijloacele, ea poate fi creată în cadrul bibliotecii.
Sperăm că în aceste câteva pagini am reuşit nu numai să trecem în revistă cele câteva realizări care există în domeniul valorizării legăturilor în spaţiul virtual dar şi să arătăm că legăturile sunt un material potrivit pentru diverse tipuri de valorificare şi reprezintă un element pozitiv în ceea ce priveşte imaginea bibliotecii şi a ofertei editoriale puse la dispoziţia publicului.
[1] Dominique Grosdidier de Mathons et François Vinourd, Descriptions et catalogage des reliures (https://actions-recherche.bnf.fr/BnF/anirw3.nsf/IX01/A2013000310_catalogue-des-reliures-byzantines-de-la-bnf, accesat 04.06.2025)