
Autor: Maria Radu Novac
Maria Radu Novac: – Bună ziua, Nicolae Sușara din Anina. Ești cunoscut ca și Craiul Munților. Cărui fapt i se datorează această poreclă?
Nicolae Sușara: – De copil merg prin Muntii Banatului și în România. Cutreier din Munții Retezat până în Munții Făgăraș și Munții Bucegi sau Piatra Craiului. Am fost și în Munții Rodnei și Rarău dar și în Munții Orăștiei. Natura este viața mea!
Maria Radu Novac: – Îti amintești de prima ta drumeție? Prima ta excursie?
Nicolae Sușara: – Prima mea excursie a fost cu Mocănița de la Anina la Mărghitaș, cu nașul meu din Oravița și aveam 3 ani. A urmat prima excursie la Lacul Buhui pe jos, pe la Maial si m-am întors pe la Certej și Peștera Buhui și Izlaz. Amintiri frumoase!
Maria Radu Novac: – Ai adunat amintirile în fotografiile prezentate în Expoziția ,,Mirificul Banatului Montan”. Unde ai mai expus colecția ta de fotografii?
Nicolae Sușara: – În București la Muzeul Țăranului Român, în Timișora, în Lugoj. Am avut expoziții în județul Covasna, dar și în Anina, Bozovici, Reșița și în Parlamentul European din Bruxelles. Am mai expus fotografii și în Sasca și Bănia.
Maria Radu Novac: – Cu ce ocazie ai fost invitat să expui la Centrul Cultural Româno- German din Nürnberg?
Nicolae Sușara: – Am uitat că am fost și în Germania. Prietenii mei m-au invitat să expun colecția mea de fotografii pentru românii care sunt plecați din Anina și din alte localități din România. M-am gândit să le sting doru față de țara noastră și am expus mai multe fotografii din Banat și Munții Retezat.
Maria Radu Novac: – Pasiunea ta pentru frumusețile Banatului Montan te-a purtat și la Parlamentul European la Bruxelles. Cum a fost organizat totul? Dezvoltă, te rog!
Nicolae Sușara: – În anul 2012 m-a rugat scriitorul George Lână să trimit doamnei Maria Grapini, europarlamentar, fotografii cu Banatul, pentru a fi expuse în clădirea Parlamentului European. Expoziția a fost dedicată turismului din Banat. În 2013 am fost și eu invitat să vizitez Parlamentul European, la invitația doamnei Maria Grapini.
Maria Radu Novac: – Esti un ghid experimentat. Ai scos pliante și ghid pentru o mai bună cunoaștere a traseelor montane?
Nicolae Sușara: – Am colecții de cărți și hărți din aproape toate regiunile României, pentru că vreau să descopăr frumusețile munților. Particip la toate târgurile de turism pentru a descoperi noi trasee turistice. Colaborez direct cu centrele de informare turistice din Carasebeș și Moldova Nouă.
Maria Radu Novac: – În Munții Aninei se află și Izbucul Carașului, pe care l-am vizitat cu elevii de la Centrul ,,Copiii lui Isus”. Vă bucură interesul dascălilor pentru locurile unice?
Nicolae Sușara: – Mă bucur când profesori aduc copii pe cărările munților să descopere natura și de unde să bea apa Carașului, care coboară din munte și curge către Carașova și apoi trece pe lângă Goruia, Giurgiova, Ticvaniu Mare și pe lângă satele Grădinari, Vărădia, Mercina și Vrani și intră pe teriroiul Serbiei, unde este parțial canalizat și integrat în sistemul Canalului Dunăre – Tisa – Dunăre.
Recomand traseul dintre Cantonul Silvic Cârneala și Izbucul Carașului (în Munții Aninei, județul Caraș-Severin), care urmărește în mare parte terasamentul unei foste căi ferate forestiere (Mocăniță), iar apa râului Caraș iese direct de sub un perete de stâncă, dintr-o peșteră (galerie carstică inundată).
Maria Radu Novac: – Izbucul este caracteristic râurilor noastre care izvorăsc din munți sau există și în alte zone?
Nicole Sușara: – În Caraș sunt multe izbucuri, cum ar fi Izbucul Bigar, de pe valea Minișului și Izbucul Moale de la Gorunul cu Icoana, Izbucul din Valea Mare din Ilidia, Izbucul Beușniței și Izbucul Voinicot din Valea Almăjului. Mai toate râurile din Banatul de munte se nasc dintr-un izbuc: Timișul, Bârzava, Sușara și Nera.
Maria Radu Resita: – Este cunoscută bogăția mineralogica a Munților Aninei. Ce crezi că există în plus față de alte locuri?
Nicole Sușara: – Muntii Aninei au cărbune, aur, argint și uraniu. Pe lângă aceste bogății mai are în plus prima cale ferată din Banat – și, totodată, prima de pe teritoriul actual al României – a fost linia Oravița – Baziaș, inaugurată la 20 august 1854, pentru transportul cărbunelui. Aceasta a făcut parte din celebrul „Drum al cărbunelui”, completat ulterior de linia montană Oravița – Anina (1863). Lacul Buhui, primul lac de acumulare artificial (antropic) din România construit pe calcare, amenajat la sfârșitul secolului al XIX-lea în Munții Aninei. Peștera Buhui reprezintă o atracție turistică. Menționez și cele trei stațiuni istorice: Marila, Stațiunea Sommerfrische (Anina / Steierdorf) și Stațiunea Poneasca. Nu se poate trece cu vederea cele trei tabere pentru copii: Tabăra Cireșnaia (Anina), Tabăra Miniș (Valea Minișului) și Tabăra Jervani (zona Cheile Nerei).
O altă atracție sunt cele patru Parcuri Naționale: Parcul Național Semenic – Cheile Carașului, Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița, Parcul Național Domogled – Valea Cernei și Parcul Natural Porțile de Fier.
(n.e.: Lacul Buhui este situat la o altitudine de 640 metri și este înconjurat de o pădure deasă de brad și fag în interiorul Parcului Național Semenic – Cheile Carașului. Peștera Buhui este cea mai lungă peșteră din Munții Banatului și adăpostește cel mai lung curs de apă subteran din România, întins pe aproximativ 2.100–3.217 metri. Situată în centrul Munților Aninei, în imediata vecinătate a lacului cu același nume, aceasta este o rezervație speologică neamenajată. Lacul Mărghitaș este primul lac de acumulare din vestul României (Banat) creat special în scop turistic, fiind amenajat în anul 1940. Situat la doar 3 km de orașul Anina, lacul face parte din rezervația naturală Buhui – Mărghitaș.
Cele 3 stațiuni istorice din Munții Aninei: Marila (lângă Oravița) – Înființată la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost una dintre cele mai renumite stațiuni climaterice din Imperiul Austro-Ungar. Datorită aerului puternic ozonat și curat, era recunoscută la nivel european pentru tratarea afecțiunilor pulmonare și a tuberculozelor, având sanatorii, vile elegante și parcuri de promenade; Stațiunea Sommerfrische (Anina / Steierdorf) – Numele provine din limba germană („răcoare de vară”) și desemna zona de vilegiatură din jurul Aninei și a Poienii Mărghitaș. Era locul preferat de recreere estivală al funcționarilor și inginerilor austrieci și germani ai societății StEG, fiind dotată cu pavilioane, alei prin pădure și zone de agreement și Stațiunea Poneasca (Valea Poneascăi, lângă Bozovici). Situată pe valea pârâului cu același nume, într-un cadru montan retras între Anina și Bozovici, a funcționat ca o cochetă stațiune climaterică și de odihnă, apreciată pentru apele reci, pădurile de conifere și liniștea deplină.
Cele 3 tabere de copii din Munții Aninei: Tabăra Cireșnaia (Anina). Situată în apropiere de orașul Anina și de Lacul Buhui, era renumită pentru aerul foarte ionizat și servea drept punct de plecare pentru excursiile elevilor la Peștera Buhui și Mărghitaș. Astăzi complexul de tabără nu mai funcționează; Tabăra Miniș (Valea Minișului). Amplasată pe DN 57B între Anina și Bozovici, în apropiere de Izbucul Bigăr și lacul de acumulare Gura Golumbului, găzduia serii întregi de copii veniți din toată România. În prezent, vechile pavilioane școlare sunt închise, dar zona păstrează cabane turistice și păstrăvăria și Tabăra Jervani (zona Cheile Nerei). Aflată pe valea Nerei, în apropiere de Sasca Montană, era baza principală de drumeții școlare către Cheile Nerei, Ochiul Beiului și Cascadele Beușniței. Ca și celelalte tabere de stat de dinainte de 1989, și-a încetat activitatea.
Cele patru parcuri naționale: Parcul Național Semenic – Cheile Carașului. Acoperă 36.051 hectare în Munții Semenic și partea nord-centrală a Munților Aninei, protejând Izbucul Carașului, Cheile Carașului, Peștera Comarnic, Lacul și Peștera Buhui; Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița. Se întinde în sudul Munților Aninei și include Cheile Nerei, Ochiul Beiului, Cascadele Beușniței, Lacul Dracului și zona Bigăr; Parcul Național Domogled – Valea Cernei. Situat în estul județului, în jurul stațiunii Băile Herculane, protejează chei spectaculoase, izvoare termale și păduri de pin negru de Banat și Parcul Natural Porțile de Fier. Cel mai mare parc natural din țară, aflat în sudul județului de-a lungul Clisurii Dunării, renumit pentru Cazanele Dunării și biodiversitatea sa bogată.”
Maria Radu Novac: – Cu ocazia unei vizite la Anina mai mulți cetățeni au reclamat că acum au fost vândute apoi demolate obiective și clădiri construite în timpul Imperiului. Ce cunoașteți despre acest subiect?
Nicolae Sușara: – Știu că s-au dărâmat clădiri… dar asta este treaba primariei si ale proprietarilor și nu știu dacă este legal, dar numai instituțiile statului trebuie să răspundă la acest subiect.
Maria Radu Novac: – Două obiective turistice păstrează istoria Aninei: Centrul cultural muzeistic și Muzeul Minieritului. Ce crezi că ar trebui făcut ca să se cunoască frumusețea împrejurimilor localității?
Nicolae Sușara: – Primul lucru care trebuie ar fi o cercetare amplă a tuturoro obiectivelor turistcie și sociale, apoi ar fi o hartă cu toate minele din Munții Aninei și completată cu povestea fiecărei mine. Să se știe exact unde a fost mina și cât carbune a dat, câți omenii au muncit în mina respectivă. Pe această hartă să fie puse toate obiectivele turistice și sociale din Munții Aninei pentru a fi puse în valoare pentru urmașii noștri… Anina este un diamant neșlefuit.
Nu trebuie uitat că a în Peștera cu Oase din Munții Aninei au fost descoperite unele dintre cele mai vechi rămășițe ale omului modern (Homo sapiens) din Europa, datate la aproximativ 37.000 – 42.000 de ani. Nu a fost găsit un schelet întreg, ci fragmente osoase (în special o mandibulă celebră și părți dintr-un craniu), care au rescris istoria evoluției umane pe continent.
Maria Radu Novac: – Anina și împrejurimile ei au fost vizitate de nobilimea de la Curtea imperială. Vorbește-ne…
Nicolae Sușara: – Împărăteasa Elisabeta a Austriei (cunoscută ca Sisi) a fost la Marila, în jurul anului 1887, venind incognito pentru curele de aer ozonat și tratamentele de recuperare ale celebrului sanatoriu din Munții Aninei.
Regele Ferdinand I și Regina Maria (însoțiți de Principesa Ileana și de prim-ministrul Alexandru Averescu) au vizitat mina din Anina și Lacul Buhui pe 11 iunie 1926. Suveranii au venit la Anina pentru a inspecta una dintre cele mai moderne exploatări miniere ale vremii și au rămas fermecați de frumusețea zonei lacului Buhui.
Maria Radu Novac: – Lângă Lacul Mărghitaș am văzut căsuțe ridicate pentru văduvele a căror soți au pierit în accidentele din mină. Ce poți să ne spui despre acest capitol dureros?
Nicolae Sușara: – Dramele au rămas. Știu doar că există o fermă la Răcăjdia care ajută familiile minerilor dispăruți în accidente de mină din Anina.
Maria Radu Novac: – Cunoști întâmplări neplăcute din familia ta sau de la vecini?
Nicolae Sușara: – Da, am auzit povești că erau mulți oameni care mâncau coajă din stejar și frunze de fag. Am mai auzit că au băut cicoare în loc de cafea și multe altele… care astăzi par de necrezut.
Maria Radu Novac: – Ai lucrat peste 15 ani în calitate de cabanier. Ai trăit întâmplări plăcute și neplăcute. Ce alegi să ne povestești astăzi?
Nicolae Sușara: – Am lucrat 15 ani cabanier la Buhui. Au trecut foarte mulți turiști în zonă și cei mai mulți au fost copii din toată România, care au venit să viziteze Lacul Buhui și Peștera Bubui.
Aniversarea de 150 de ani a căii ferate montane Oravița – Anina a avut loc în septembrie 2013, iar festivitățile au inclus evenimente organizate atât în cele două orașe, cât și în zona naturală a Lacului Buhui și a pădurilor din jurul Aninei.
Vreau să uit ca anumiți oameni nu știu să iubească natura, dar trebuie să le mulțumesc asociațiilor turistice din Banat, adevărați prieteni ai munților, profesorului Popovici Gheorghe care a scris despre Buhui în Ghidul Banatului Montan.
(n.e.: Profesorul universitar dr. Gheorghe Popovici (fost cadru didactic la Universitatea „Eftimie Murgu” din Reșița) este autorul monumentalei lucrări „Banatul montan. Ghid turistic” (publicată la Editura TIM în 2013–2014), lucrare în care dedică pagini ample Aninei, Lacului Buhui și Peșterii Buhui).
Maria Radu Novac: – Ce legende s-au păstrat legat de primii coloniști?
Nicolae Sușara: – Legendele ne-au transmis că primii coloniști au muncit să costruiască o comunitate frumoasă. În Banatul Montan circulă legenda lui Adam Neamțul haiducul.
(n.e.: Adam Duma, supranumit Adam Neamțul (sau Adam Neamțu), este cel mai vestit haiduc al Banatului Montan, un personaj real devenit legendă populară în secolul al XIX-lea. Originar din Slatina-Nera, a fost inițial învățător (dascăl) într-un sat de la Dunăre înainte de a lua calea codrului.)
Maria Radu Novac: – Recent ți-ai găsit loc în grupul cultural „ȚARA MEA. BANATUL MEU”, grup care promovează valorile BANATULUI Montan. Ce alegi din comorile tale fotografice să expui în 26 noiembrie a.c. la Muzeul Banatului Montan în manifestarea dedicată Marii Uniri?
Nicolae Sușara: – Tot cei mai frumos din Munții Banatului, de la cascade, peșteri, calea ferată, lacuri și peisaje…
Maria Radu Novac: – Personalitati culturale din comuna mea au trăit și au scris despre Anina: Virgil Birou, Gheorghe Azap. Ce știți despre operele lor?
Nicolae Sușara: – Virgil Birou (1903–1968) este cel mai important scriitor al Aninei și al mineritului bănățean, supranumit adesea „un Sadoveanu al Banatului”. De profesie inginer de mine, el a lucrat chiar la Întreprinderea Minieră Anina, transpunând viața grea a minerilor, calea ferată Oravița-Anina și peisajele din Munții Aninei în opere literare de referință.
Gheorghe Azap (1939–2014) are o biografie și o poezie profund legate de Anina, Oravița și Valea Carașului. Supranumit „poetul tânguirii din Ticvani”, el a crescut și a trăit chiar la poalele Munților Aninei.
Maria Radu Novac: – Ești fiul muntelui pe care-l iubești și căruia îi dăruiești preocupările tale. Ce vrei să transmiți cititorilor publicației noastre?
Nicolae Sușara: – Să iese din case și să viziteze Munții Banatului cu copii lor pentru ai educa prin mișcare ce înseamnă arbori, plantele, pădurea, râurile și apa, care este sursa de viață a tuturor vietăților și să iubim frumosul din noi și tot ce ne înconjoară. Vă mulțumesc că iubiți Banatul!








