Autor: DR. ONUFRIE (OCTAVIAN) POP,
ARHIEPISCOP SI MITROPOLIT DE BERGAMO SI EUROPA (ITALIA)
Iubitoare de oameni, iubitoare de bine, iubitoare de milostivire, Maică Fecioară, mireasă a lui Dumnezeu Stăpână, şi Doamnă a toată zidirea cea văzută şi gândită, ca ceea ce negrăit ai născut pe Făcătorul acestora şi Stăpânul, şi pentru aceasta ai îndrăzneală către Dânsul neasemănată: caută cu dragoste spre mine, ticălosul şi nevrednicul robul Tău, cela ce de-a pururea în lenevire şi în trândăvire vieţuiesc. Şi cu dulceţile mă amăgesc şi mă mânjesc, şi toate mădularele îmi întin, prin vedere, prin auzire, prin limbă, prin pipăire, prin mirosire, şi în scurt să zic, cu tot cu totul păcat m-am făcut, şi nici o parte nu mi-a rămas sănătoasă. Că o dată de păcat biruit fiind, mă trag către orice ar voì el. Pentru aceea, de mare ajutor îmi este mie trebuinţă, care nu este în toată zidirea, afară de al tău, cea atotputernică.
Pentru care să nu mă treci cu vederea, Prea-curată. Că toţi m-au trecut cu vederea, şi m-au trecut alăturea, văzând nevindecarea mea: Prorocii, Apostolii, Dascălii, Drepţii, Dumnezeieştii Părinţi, şi am rămas singur, ca un mort în mormânt, întru cele întunecate şi în umbra morţii. Şi nimenea nicidecum nu este care să-mi ajute. Şi mai având puţină rămăşiţă de viaţă, cu mic glas strig către tine, Prea-lăudată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce toate le poţi, ceea ce toate le săvârşeşti. Pentru că cele ce tu le vrei şi le voieşti, aceleaşi şi Fiul tău le voieşte. Că tu, Împărăteasa tuturor, foamea şi setea Lui o împlineşti, care este mântuirea oamenilor. Şi spre aceasta te-au făcut pe tine Maică a Lui, ca să împlineşti doririle Lui. Că se bucură şi se veseleşte când ceri pentru cei obosiţi chemare înapoi, iară mai ales pentru mine, cela ce port rană peste tot trupul.
Cercetează neputinţa mea, Blagoslovită. Tămăduieşte ranele mele, Prea-slăvită. Vezi chinuirea sufletului meu, cea cu Dar dăruită. Întru deznădăjduire sînt ţinut, şi puţin de nu se pogoară în iad sufletul meu, de nu îmi vei ajuta mie tu, Stăpână. Ai milostivirea. Ai iubirea de oameni. Pentru aceea, să nu treci cu vederea această ticăloasă a mea rugăciune ce se aduce ţie din buze spurcate, ci stă-mi de faţă mie, celui ce de-a pururea te chem pe tine, şi îmi fii mie mângâiere, Neîntinată. Fie-mi mie îndemnare, Nestricată. Fie-mi mie linişte, Prea-lină. Fie-mi mie podoabă, Mireasă prea-frumoasă a Părintelui celui Ceresc. Fie-mi mie frumuseţe, Podoaba tuturor. Fie-mi mie Apărătoare, Păzitoare, Părtinitoare, Scăpare, Ajutătoare, Acoperământ în toată vremea şi locul, ziua, noaptea, când dorm, după ce mă scol, când umblu. În toată viaţa mea nedespărţit fii cu mine. Că poţi, şi nimic nu-ţi este Ţie cu neputinţă.
Năpădirile şi năvălirile celor potrivnici risipeşte-le, şi le pierde de la mine, Prea-sfântă. În vremea ieşirii ticălosului meu suflet sârguieşte-te, şi de silnicia cea netrecută şi înfricoşată a viclenilor draci izbăveşte-mă. Să nu laşi, Stăpâna mea, de Dumnezeu Născătoare, să se bucure de mine, ci mai vârtos Fiul tău şi sfinţii Îngeri bucure-se de mântuirea mea. Iară vrăjmaşii Lui, şi ai zidirii Lui, cu deşarte nădejdi veselească-se. Şi în ziua cea de obşte şi înfricoşată a Judecăţii celei a toată lumea, de munca cea veşnică izbăveşte-mă, şi al slavei celei negrăite a Fiului tău şi Dumnezeu moştenitor arată-mă. Adevărat, mult milostivă Marie, Mireasă a lui Dumnezeu. Ca să te laud, bine să te cuvintez, şi să te măresc pe tine, cea mai înaltă decât toate oştile cele Arhangheliceşti, cea mai cinstită decât Heruvimii, cea mai slăvită decât Serafimii, Maica lui Dumnezeu cea curată şi a mea Nădejde adevărată şi întemeiată. Acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Sursa foto: basilica.ro