Autor: Antoaneta Crudu, președintele Asociației Danubiana Galați, Membru UZPR
De obicei, arta se naște în ateliere sofisticate, în fața calculatoarelor, se studiază în școli, însă prin exemplul pe care îl voi evoca aici, arta de a modela în zăpadă este aproape unică.
Domnul Petru Darie din Galați, pensionar, s-a născut cu acest talent nativ.
Azi m-am deplasat în cartierul Micro 21 din Galați, la blocul J5, la invitația vecinului său, col.(r) Aurelian Niculescu, pentru a-l vedea pe Eminescu „născut” din zăpadă. De ani buni, domnul Petru „zidește” sculpturi impresionante din zăpadă naturală, dedicate marilor personalități ale culturii române.
La fața locului am găsit o grămadă imensă de zăpadă, adunată manual din jurul blocului, din care a fost sculptată statuia lui Mihai Eminescu, care impresionează prin detalii și expresivitate. M-am reîntâlnit cu Eminescu într-un alt mod, nu numai în săli de spectacole, la clase sau la cenacluri literare. Aici, pe strada Victor Vâlcovici, la blocul J5 din cartierul Micro 21, Eminescu este așezat la umbra copacilor dezveliți de toamnă, înconjurat de mantia albă a iernii, trăgându-și parcă viața din această bogăție a naturii.
Lucrarea este o sculptură din zăpadă realizată cu un cuțit, dintr-o mare pasiune pentru desen și cultură și din dorința de a aduce arta mai aproape de comunitate. A început să modeleze zăpada în urmă cu aproape 50 de ani, odată cu venirea copiilor în familia sa și din dorința acestora de a construi oameni de zăpadă. De atunci, această îndeletnicire a devenit o tradiție anuală, practicată ori de câte ori zăpada este suficientă.
Inspirat de imaginea poetului de pe copertele caietelor școlare, de opera și de statuia lui Eminescu din Galați, domnul Petru Darie a încercat în repetate rânduri, atunci când zăpada i-a permis să modeleze și alte figuri emblematice ale culturii și istoriei românești. Nu întotdeauna i-au reușit, dar de cele mai multe ori mâinile sale dibace, care odinioară desenau și mai târziu confecționau mobilă, au demonstrat că pot face artă. Nu este ușor să strângi peste o tonă de zăpadă, să o cari din jurul blocului, să o depozitezi într-un mod anume și apoi să o modelezi.
La vârsta sa de peste 80 de ani, este un real exemplu – un om care a muncit din răsputeri și care își respectă înaintașii. Prin această formă de exprimare artistică, domnul Petru Darie, chiar dacă nu are pregătire în domeniu, creează din dragoste pentru poetul pe care îl iubește și îl consideră Luceafărul poeziei românești. A lucrat într-o fabrică de mobilă ca tehnician, a absolvit școala profesională, iar pasiunea pentru desen l-a însoțit încă din copilărie. El se bucură de zăpadă, transformând materia primă în opere de artă care, la prima rază de soare, devin efemere.
Această activitate o desfășoară cu mare plăcere, în amintirea copilăriei sale, din dragoste pentru înaintași și mai ales pentru a face mișcare. Își dorește ca această statuie să fie realizată cândva din ipsos și să rămână permanent în fața blocului, deoarece zăpada se topește, iar odată cu ea dispare și munca sa.
Prin ceea ce face, domnul Petru Darie realizează o veritabilă educație culturală în cadrul comunității, creând momente care devin lecții despre istorie și literatură. Aceste opere temporare sunt admirate în primul rând de vecini, de toți cei care trec prin fața locuinței sale și mai ales de copiii din cartier.
Lucrările sale au adus de-a lungul timpului în fața publicului, marile figuri ale culturii române și au stimulat curiozitatea celor mici, antrenându-i la activități în aer liber, benefice sănătății.
În galeria operelor sale se regăsesc Mihai Eminescu, Alexandru Ioan Cuza, Mihai Viteazul, Vlad Țepeș, Constantin Brâncuși și opera sa „Cumințenia Pământului”.
Anul 2026 este declarat „Anul Constantin Brâncuși”, iar domnul Petru Darie speră să refacă sculptura inspirată de opera marelui artist, dacă vremea îi va oferi suficientă „materie primă”, adică zăpada, cu o consistență potrivită – singurul element de care are nevoie pentru a o modela.
Satisfacția artistului vine din bucuria pe care opera sa o stârnește trecătorilor, care se opresc pentru câteva clipe în fața statuii, fac fotografii, pun întrebări despre autor și își continuă drumul zâmbind admirativ.
Pentru câteva momente, fiecare își amintește de ceea ce a învățat la școală, la orele de literatură sau de istorie.
Petru Darie așteaptă fiecare ninsoare pentru a-și realiza proiectele artistice, demonstrând astfel că arta poate lua naștere oriunde există talent, măiestrie, voință și dedicare. În fața blocului său din Galați, zăpada devine o plapumă albă care, an de an prin modelare, se transformă într-un omagiu adus culturii române.
Am plecat din acest loc care m-a impresionat, lăsându-l pe Poet singur în noaptea rece, nemuritor în gândurile noastre și în opera sa.
Doar lumina discretă a Turnului Televiziunii din Galați, edificiu ce se-nalță mai presus de Statuia Libertății, îi mângâie calea spre nemărginire și spre taina infinitului ce-l așteaptă.
Următoarele fotografii sunt preluate din publicațiile gălățene.
