Autor: Maria Radu Novac
Poiana din fața casei Luminiței la Cuptoare.
Maria Radu Novac: Buna ziua, Luminița. Satul tău natal este special pentru tine. Vorbeste-ne despre copilăria ta.
Luminița Țepeneu: Buna ziua, Maria si mulțumesc pentru invitația de a vorbi despre mine și satul meu de la poale de Semenic – CUPTOARE – satul în care m-am născut și am învățat să fiu un om demn și harnic, să iubesc pământul și casa părintească. M-am născut într-o zi de vară cu flori multe prin grădini și miros de fân cosit… am învățat la școaa din sat, apoi iubind frumosul am urmat cursurile Școlii de Artă din Reșița, secția muzică, unde am învățat să cânt la flaut și pian. Așa începe viața mea în Banatul de Munte.
M.R.N.: Panorama se deschide din vârful dealului până la obiective industriale și turistice. Vorbeste-ne despre frumusețile de lângă voi.
L.Ț.: Satul Cuptoare este înconjurat de patru dealuri: Ponor, Pogăr, Cârșie și Urzulița. De aici se deschide frumoasa panoramă spre municipiul Reșița și încă se mai văd turnurile vechilor furnale… Dacă mergi spre Ponor treci pe lângă valea Sodolului cu izvoare reci captate pentru alimentarea cu apă a orașului. Valea Sodolului sau Ogașul Sodolului cum este numit de localnici este cunoscut și pentru peștera ce-i poartă numele care, în timpul războiului a fost adăpost pentru cei ce se ascundeau de asupritori (așa cum îmi povestea bunicul). Toată zona carstică este împânzită de peșteri mai mari sau mai mici, mai cunoscute sau mai pțin cunoscute… este un tărâm de vis!
M.R.N: Cunosc patru generații din familia ta. Ce înseamnă familia pentru tine?
L.Ț.: Familia mea, pe care ai cunoscut-o cu mulți ani în urmă, este o familie veche de oameni gospodari ce se trage din neamul Drăgoi (mama) și Trebuian (tata) fiind în viață numai mama, ceilalți au trecut la cele veșnice. Eu și fratele meu am rămas aici, cu toate că drumul vieții ne-a purtat și pe alte meleaguri… eu am trăit 2 ani la Oradea, apoi alți 2 ani la Iași dar, nu am rămas acolo cu toate că erau orașe mult mai mari decât Reșița… m-am întors acasă, la ai mei … familia care m-a crescut și de la care am învățat că niciunde nu este mai bine ca acasă la tine, în cuibul tău. Copiii mei, Ciprian și Alexandra, și-au luat zborul din cuib, dar se întorc la fiecare sărbătoare de Paște și Crăciun să fie acasă … pentru că familia și prietenii din copilărie reprezintă cel mai frumos lucru din viață.
M.R.N.: Este important ca nepotul tău să învețe de mic legile muntelui și rânduielile casei părintești?
L.Ț.: Nepotul meu a crescut aici la noi în Banat până să meargă la grădiniță și vine în fiecare vacanță (acum este școlar) de la București, aici la munte unde aerul este curat și oamenii sunt buni și primitori. De mic l-am dus la munte… și vara, dar mai ales iarna… să vadă frumusețea Semenicului. Mergem la biserică să învețe că nimic nu este fără Dumnezeu și să cunoască oamenii și obiceiurile noastre din Banat.
M.R.N.: Vizita mea la Cuptoare a fost în a doua zi a Sărbătorilor pascale ca să cunosc obiceiul vostru de a merge la strămoși la cimitir. Se mai păstrează vechile obiceiuri în comunitatea voastră?
L.Ț.: Fiind prietena mea te-am invitat acum câțiva ani la mine acasă în a doua zi de Paște, când la noi se merge la cimitir pentru pomenirea strămoșilor… indiferent cum este vremea – cu ploaie sau ninsoare – noi mergem tăcuți la cimitir pentru slujba de pomenire. Când ai fost tu, vremea a fost frumoasă și te-ai putu bucura de priveliștea din jur. Ai făcut și câteva poze superbe…ai surprins vecinii mei, preotul satului și biserica, peisaje frumoase cu satul.
M.R.N.: Cu ce te ocupi în prezent? Ce specializări ai urmat? Vorbeste-ne despre importanța muncii tale.
L.Ț.: După cum ți-am mai spus iubesc arta, frumosul… de aceea pașii m-au dus la Iași, unde am absolvit Liceul de Artă însă viața a pregătit altceva pentru mine și în prezent sunt inginer, absolvent al Politehnicii București – șef de promoție – specializarea Electroenergetică. În timp am urmat mai multe cursuri de perfecționare și specializare, am un master în inginerie și nanotehnologii, mulți ani am fost cadru didactic colaborator al Universității „Eftimie Murgu” din Reșița, iar la momentul actual sunt administratorul firmei mele de consultanță în eficiență energetică, fiind manager energetic pentru industrie și localități, auditor energetic clădiri și instalații. Mă mândresc cu faptul că am fost printre primii ingineri autorizați din Romania ca manager energetic pentru localități avand autorizația nr. 4 la nivel de țară, fapt ce mi-a deschis drumul spre această muncă în eficiența energetică – o specializare tot mai important la nivel mondial.
M.R.N.: Esti un om iubitor de frumos. Ai urmat Liceul de muzică din Iași. Citești mult și ești la zi cu aparițiile editoriale. Înclinația ta pentru frumos e moștenită de fiica ta?
L.Ț.: Familia mea este iubitoare de frumos – fratele meu chiar dacă nu a urmat studii de specialitate a cântat și încă mai cântă la chitară făcând parte de formații renumite din Reșița și Carașova. Soțul meu – absolvent al liceului de artă de la Oradea – secția sculptură, fiul meu Ciprian – absolvent de arhitectură, momentan specializat pe proiectare și design de interior, Alexandra – absolventă a Facultății de Arte – secția design de produs, actualmente Visual Merchandiser la un brand de renume mondial… ce sa-ți mai spun, o familie de artiști!
M.R.N.: Ce calități apreciezi tu la oamenii cu care colaborezi?
L.Ț.: În activitatea mea cunosc foarte mulți oameni și întotdeauna am apreciat sinceritatea, hărnicia și corectitudinea. Nu-mi place fățărnicia și aroganța, minciuna și lenea. Iubesc prietenii adevărați care, chiar dacă sunt departe sunt lângă mine cu sufletul de fiecare dată. Am câțiva prieteni buni, printre care ești și tu … știi asta! Prietenia adevărată nu ține cont de distanță și este din ce în ce mai rară în zilele noastre …
M.R.N.: Interesul tău pentru cărțile mele s-a concretizat în prezența ta generoasă la lansările organizate în instituții emblematice din municipiu. Ai un personaj preferat? Te- ai regăsit în vreunul dintre personaje?
L.Ț.: Ți-am citit cărțile, ultima m-a fascinat. Am avut plăcerea și onoarea să-ti fiu alături la lansare ce a avut loc la Direcția de Artă și Cultură a județului Caraș-Severin unde au participat multe personalităși ale urbei noastre, iar tu ai fost la înălțime! (ca de obicei). Personjul meu preferat din romanul „Iubirea de dincolo de mări” este Victoria – fata conștiincioasă, premiantă, matură în gândire – mă regăsesc puțin în ea.
M.R.N.: Părerea ta este susținută de argumente. Ce crezi tu că lipsește din literatura actuală?
L.Ț.: Mă întrebi ce lipsește în literatură? Eu merg puțin mai departe – ce lipsește în artă la momentul actual? În muzică, în pictură … totul a devenit prea comercial… puțini sunt cei ce pun suflet în ceeace fac și consider că totul se degradează cu fiecare zi care trece… adevăratele valori nu se cântăresc în bani ci în sentimentele ce le transmit – asta este părerea mea.
M.R.N.: Stiu că tu ești atentă la întrebările mele și mai știu că ești sinceră. Am reușit să fac profilul fiicei muntelui?
L.Ț.: Întotdeauna am fost sinceră (ți-am spus că sinceritatea este o calitate principală a mea) și îți spun că te apreciez foarte mult pentru ce ai făcut și faci în continuare pentru comunitate, pentru prietenia necondiționată dintre noi. Eu sunt o fiică a muntelui, așa cum îmi place să spun și chiar am participat recent la un proiect la nivel național cu mărțișoare și semne de carte cusute cu motive tradiționale din toate zonele țării unde, cu mândrie am reprezentat zona Banatului de Munte – album ce a fos înscris în Cartea Recordurilor cu cele mai multe mărțișoare cusute (1400).
Da, am crescut, m-am maturizat și îmbătrânesc frumos aici la munte, unde viața nu este ușoară și legile muntelui sunt aspre dar, rădăcinile, familia și prietenii m-au ajutat să trec cu bine prin toate!
M.R.N.: Ce ai vrea să transmiți cititorilor publicației noastre?
L.Ț.: Tuturor cititorilor publicației tale le doresc multă sănătate și le spun să iubească frumosul indiferent de latura acestuia, să iubească familia, să prețuiască trecutul, să cinstească strămoșii și să se întoarcă cu drag la rădăcini. Viața nu este ușoară dar este frumoasă atunci când ai familia și prietenii lângă tine! Încă o dată îti mulțumesc pentru invitatie, Maria!
Cu nepotul Luca în excursii. Dragostea de natură se învață și se transmite din familie.
Profesoara Maria Radu în vizită la casa din Cuptoare.Cu bunica și cu Luminița Tepeneu.
Familia cu 4 generațții. Luminița cu fratele, Petrișor Trebuian, mama, soțul, fiica și nepotul Luca – 4 generații. Luminita este LIANTUL familiei.
Străbunica de la Cuptoare cu strănepotul Luca de la București.
Luminita Tepeneu alături de Maria Radu Novac la MUZEUL BANATULUI MONTAN la lansarea cărții „Banatul istoric la răscrucea vremurilor” , Editura „Castrum de Thymes”, Giroc.
