Autor: Maria Radu Novac
Ariana Jianu născută într-o familie istorică este profesoara care se implică în viața culturală a Văii Carașului și a Banatului Montan în general.
Maria Radu Novac: – Cum ai descoperit istoria familiei tale? A fost cineva care a studiat arborele genealogic sau ai căutat tu în arhive?
Ariana Jianu: – Istoria familiei mele am descoperit-o în copilărie din poveștile adevărate pe care mi le spunea bunicul Jianu Ionel, cu care am locuit în casa părintească din Oravița. Apoi doamna profesoară Maria Radu Novac mi-a zis de străbunicul meu Jianu Gheorghe. Învățase la liceul din Grădinari despre omul de cultură din valea Carașului, Jianu Gheorghe, de la profesorul de română Petre Oallde. Atunci am primit imbold să merg la biblioteci și arhive să cercetez despre familie. Arborele genealogic l-am primit de la nepotul, regizorul Ovidiu Marisescu. El avut de la arhivă primii deschizători ai casei străbune din Ciclova Montană unde a stat cu bunicii din altă ramură a familiei Jianu.
M.R.N.: – Ce ai aflat despre strămoșii tăi bufeni, stabiliți la Ciclova Montană?
A.J.: – Strămoșii au fost olteni, care din cauza vremurilor grele au trecut munții spre Banat la începutul sec al XIX lea. În Banat era nevoie de mână de lucru pentru exploatarea minelor și a pădurilor. Erau numiți bufeni. Familia Szian cum era atunci numită, s-a stabilit la Ciclova Montană într-o zonă cu peisaje minunate și încărcătură spirituală. Bărbații familiei au lucrat la mina din Anina, unde în urma unui accident decedează tatăl strabunicului. Gheorghe Jianu a rămas orfan în prima copilărie.
M.R.N.: – Ce legătură a fost între familia nobiliară Mocioni și străbunicul tău, Gheorghe Jianu.
A.J.: – Rămas orfan de tată, Gheorghe Jianu mai avea un frate și două surori. Mama, Sultana, o turcoaică rămasă de când în Banat era imperiu otoman, nu avea nici o sursă de venit. A învățat să cânte la biserică. Primește de la părintele din Ciclova cadou o vioară. Ca să își câștige existența cântă în gările din Oravița, Anina și Timișoara. La școală este premiant, se remarcă la cercurile de literatură și canto încă din clasa a V-a. Având ambiție și înclinații artistice a fost bursierul familiei Mocioni.
M.R.N.: – În anul 1901 apare cartea învățătorului Gheorghe Jianu cu titlul ,,Potpourri”, reeditata în 2024… Vorbeste-ne!
A.J.: – În anul 1901 apare la Oravița cartea ,,Potpourri” scrisă de Gheorghe Jianu la editura autorului, tipografia Carol Wunder. Cuprinde șase capitole: practica cetitului, ortografia noastră, despre numere, bufeni și frătuți, sărutul și chestiuni culturale. Cartea a fost reeditată de mine împreună cu doamna profesoară Maria Radu Novac la insistentele acesteia. Este o actualizare a volumului în condițiile în care a fost întocmită prin reproducerea textului original cu minime intervenții acolo unde a fost cazul.
M.R.N.: – În anul 1907, Gheorghe Jianu deschide tipografia ,,Progresul” la Oravița cu utilaje aduse de la Viena. Despre momentul deschiderii tipografiei te rog sa ne vorbești.
A.J.: – La 12 august 1907 s-a inaugurat la Oravița prima tipografie română din Valea Carașului, tipografia ,,Progresul”, având conducători: editor – proprietar Gheorghe Jianu și redactor responsabil Alexandru Purgariu. Din actul comemorativ de la deschidere aflăm că au fost prezenți Nicolae Popea episcop ortodox român de Caransebeș, dr. Vasile Hossu, episcop greco catolic românesc de Lugoj, Coriolan Brediceanu și Aurel Novac deputați. Actul sfințirii a fost săvârșit de preotul Avram Corcea din Coștei. Au fost aduse mașini de tipărit austriece de la alte tipografii ,,Plană” și ,,Tighel”. Mașina de la firma L.Kaiser’s Sohne din Viena și alte ustensile tipografice au fost primite de la conducătorul Tipografiei Diecezane din Caransebeș: Gheorghe Imbronovici.
M.R.N.: – Cum a ajuns străbunicul tău primul primar român al Oraviței după Marea UNIRE din 1918?
A.J.: – Ascensiunea sa în fruntea administrației locale din Oravița s-a bazat pe o intensă activitate culturală, națională și politică desfășurată în Banatul istoric. Gheorghe Jianu s-a remarcat ca un intelectual profund atașat de comunitatea sa. În perioada de tranziție de după prăbușirea administrației austro-ungare și instalarea noilor autorități românești în Banat consiliile și comitetele naționale locale l-au propulsat în fruntea orașului. Deținând o autoritate morală și civică de necontestat el a preluat conducerea primăriei devenind primul primar român ales al Oraviței după Unire.
M.R.N.: – UN MARE ROMÂN a fost cărturarul Gheorghe Jianu, care a ținut în permanenta legatura cu Regatul. La întrarea României în Primul Război Mondial în 1916 , străbunicul tău este arestat. Ce cunoști tu despre această perioadă?
A.J.: – Învățătorul Gheorghe Jianu a fost arestat în anul 1916 de către autoritățile austro-ungare din cauza activității sale intense de susținere a cauzei naționale românești. Gazeta sa de limba română ,,Progresul” pe care o înfiinţează și o conducea la Oravița începând cu anul 1907, a fost interzisă, și-a încetat apariția în același an, odată cu intrarea României în Primul Război Mondial. Din cauza legăturii sale strânse și permanente cu Regatul României, regimul politic l-a considerat un element periculos. În ciuda persecuțiilor și a detenției el a supraviețuit războiului și a continuat să joace un rol crucial în momentele istorice care au urmat.
M.R.N.: – În timpul Marii Adunări de la Alba-Iulia din decembrie 1918, Oravița era sub ocupație sârbă. Cum a reușit să iasă și să meargă ca delegat al Oraviței și Ciclovei la Alba- Iulia?
A.J.: – Gheorghe Jianu a reușit să plece la Alba-Iulia datorită organizării stricte a Consiliilor Naționale Române și a Gărzilor Naționale din Banat, care au asigurat protecția delegaților în fața autorităților maghiare aflate în dizolvare și a trupelor sârbe intrate în regiune. Deși Banatul se afla într-o situație extrem de tensionată la sfârșitul anului 1918, contextul local și statutul său i-au permis să evite blocajele. Gheorghe Jianu nu a călătorit pe ascuns ci ca delegat oficial ales pentru a reprezenta cercul electoral Oravița și Ciclova Montană, deținând mandatul de vot. În timp ce alți activiști bănățeni din localități vecine au fost opriți de jandarmii maghiari său de trupele de ocupație sârbe și întorși din drum, străbunicul meu Gheorghe Jianu a beneficiat a beneficiat de sprijinul direct al Gărzii Naționale Române locale, pe care a coordonat-o direct în acele zile agitate. Ca director al ziarului local ,,Progresul” și președinte al Asociației Învățătorilor Bănățeni, el a folosit rețeaua de dascăli și preoți bănățeni pentru a organiza transportul delegației din Oravița în siguranță, evitând punctele principale de control militarizate. Reușita de a ajunge la Alba-Iulia i-a consolidat statutul de lider. Ulterior, el a devenit primul primar român al Oraviței și senator al României Mari pentru patru mandate.
M.R.N.: – Care au fost deciziile grele pe care a trebuit să le ia ca Primar al Oraviței în mandatul lui? E ceva ce se păstrează în oraș din vremea lui?
A.J.: – Gheorghe Jianu a condus orașul într-o perioadă extrem de complexă de tranziție administrativă și integrare a Banatului în cadrul României Mari, punând bazele instituționale românești într-un oraș puternic. A preluat conducerea într-un moment în care structurile vechi trebuiau adaptate sau înlocuite cu cele românești, o sarcină care cere diplomație și decizii ferme pentru a menține stabilitatea locală. A gestionat echilibrul etnic și social dintr-un oraș multicultural precum Oravița de la începutul sec. al XX- lea. A asigurat continuarea serviciilor publice și aprovizionarea orașului în marile frământări economice sociale lăsate în urmă de Primul Război Mondial. Mostenirea lui Gheorghe Jianu depășește cu mult mandatul de edil, el fiind una dintre figurile de anvergură ale Banatului Montan prin realizări civile, culturale și politice de durată.
Gheorghe Jianu a contribuit ca membru al Comisiei Permanente locale implicată în marile proiecte edilitare și de urbanism ale orașului din perioada interbelică, susținând direct demersurile administrative pentru realizarea sediului impunătoarei clădiri a Prefecturii județului Caraș (inaugurat în 1933) astăzi Primăria Oravița. Alături de alți intelectuali și localnici a sprijinit demersurile birocratice, deciziile administrative și mobilizarea fondurilor pentru ridicarea Palatului administrativ al județului Caraș. Edificiul a fost proiectat de celebra arhitectă Henrieta Delavrancea.
M.R.N.: – Dacă ai fi invitată să vorbești la o oră de istorie locală cu ce ai începe?
A.J.: – La o oră de istorie locală aș vorbi elevilor despre începutul sec XX în Oravița și Banat. Aș începe să le spun că pot să fie mândri de orașul lor Oravița, care deține un statut unic în istoria României datorită unei serii remarcabile de premiere tehnologice, culturale și industriale. Acest oraș mic a fost o poartă a modernității și culturii europene. La începutul secolului XX Oravița are deja: – primul teatru din spațiul culturii românești (Teatrul Vechi ,,Mihai Eminescu”) 1817; – prima gară cu lift pentru pasageri și bagaje din țară; – prima linie de cale ferată din România (Oraviţa- Buziaș) 1854; – prima cale ferată Montană de pe teritoriul actual al României (linia Oraviţa- Anina) 1863; – prima farmacie montanistică din țară (Farmacia Knoblauch, transformată azi în muzeu). Lipsea ceva vital – o voce tipărită românească. În acest oraș, un om, un învățător, Gheorghe Jianu a pus tiparul în limba română în slujba comunității. El aduce utilaje de la Viena și înfiinţează tipografia ,,Progresul” și ziarul cu același nume. Originar din Ciclova Montană (dintr-o familie de bufeni) ridicat prin școală și vocație. Un învățător modest, dar cu venerație uriașă pentru cultura românească, care își lasă catedra și familia pentru a pleca spre Alba Iulia purtând în suflet speranțele Oraviței și Ciclovei Montane. Gheorghe Jianu un dascăl luminat, activist cultural și sufletul comunității românești din Oravița fondator de presă și tipografie locală. Înainte de izbucnirea Primului Război Mondial Gheorghe Jianu devine președintele Asociației Învățătorilor Bănățeni. Din această poziție, a apărat școlile românești în fața legilor de maghiarizare (Legea Appony 1907). Nu a fost doar martor ci delegat oficial la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. A fost cel care a dus vocea Oraviței la actul fundamental al Unirii. Prin tranzacția de la catedră la fotoliul de prim primar român al Oravitei de după Marea Unire este cel care a pus bazele administrației românești în oraș.
