Autor: Maria Radu Novac
Maria Radu Novac: – Bună ziua, Florica. Și bine v-am găsit!
Florica Todirut: – Bucuroși de oaspeți!
M.R.N.: – Cum a început povestea ta cu lucrul de mână?
Florica Todirut: – Bună ziua și bine ați venit la noi. Ne bucurăm foarte mult de această vizită, o vizită a doamnei Maria Radu împreună cu Anca Gaiță, fosta mea colegă de munca, înainte de anii 1980.
Au vrut să descopere tradițiile noastre celor de la sate, în special, unde serile de iarnă friguroase le petreceam la gura sobei, cînd se făceau așa zisele clăci. La aceste clipe ne adunam vecini, neamuri, unde se lucrau diferite lucruri de mînă. Era o plăcere să participăm și noi fetele și să învățăm să lucrăm cicma, să impistrim pe etamină s-au să tricotăm. Unele femei făceau net, altele torceau sau scărmănau lînă. Se spuneau povesti, altele cîntau, iar spre ziuă se serveau cu turce calde și brînză s-au cu miere de albine ori dulceață ,,pecmez ,,. Așa am învățat să lucrăm lucru de mînă de mici copii și mai aveam și ore de lucru manual la școală. Cînd am fost cam pe la 13 – 14 ani am învățat să fac șnur din macrame, pe urmă să-l montez pe pînză, iar pe urmă să fac bride și diferite umpluturi, la început milieuri mai micuțe, apoi mai mari pînă am ajuns la fețe de masă. După cîțiva ani am început să fac umpluturi cu ață colorată și au ieșit foarte frumoase. Între timp am mai lucrat și goblen cu ață, iar acum cu vreo 8 ani în urmă mergând prin Bazar la Suceava am văzut expus un goblen lucrat cu mărgele, mi-a plăcut atît de mult încît am cumpărat și eu câteva pînze și mărgele, ață, ace speciale și cînd am ajuns acasă la vreo două zile am și început să lucrez. De atunci am avut așa o pasiune și le-am lucrat cu așa mare drag cît am ajuns la o colecție de cel puțin 170 de bucăți pe care le-am expuse într-o cameră.
M.R.N.: – Primul lucru de mână a fost pe etamină sau cipsă?
Florica Todirut: – Am început cu cipca, apoi am trecut la lucru din ce în ce mai complicat
M.R.N.: – Cand ai început sa lucrezi goblene cu mărgele?
Florica Todirut: – Acum 8 ani am început sa cos goblene cu mărgele. Sunt încântată de rezultat.
M.R.N.: – Goblenele cu temă religioasa au fost aranjate cu sprijinul părintelui Daniel de la Mănăstire. Povestește-ne ce poate vedea vizitatorul.
Florica Todirut: – Acum 3 ani, cînd am realizat mai multe goblene, m-am gândit ce pot să fac cu ele. Stînd de vorbă cu soțul, am ajuns de acord sa transformăm grajdiul unde am ținut animalele (vacile și caii) în două camere unde să pot să-mi expun atît munca mea pe care am realizat-o în decurs de vreo cinci ani. Bunul Dumnezeu ne-o ajutat și am reușit să finalizăm cele două camera, după care a urmat lucrul cel mai important ,,aranjarea icoanelor”. M-am gândit să vorbesc cu părintele Daniel de la mănăstire și săi cer ajutorul. Am apelat la părintele Daniel, un om minunat, care a venit într-o seară, în care o stat aproape 5 ore să ne spună la fiecare icoană unde să o punem și cum să le punem. Am apelat la dînsu deoarece m-am gândit că și acestea trebuie aranjate într-un anumit fel ,,Sfinții, Maica Domnului în partea stîngă, iar Mîntuitorul în partea dreaptă. Sînt anumite reguli pe care noi nu le știam. La câteva zile a mai venit, tot seara, aproape trei ore și ne-o ajutat, ore sacrificate din timpul dînsului, fapt pentru care țin să-i mulțumesc din suflet pentru tot ce a făcut pentru noi și îi spunem cu drag și respect ,,Sărut mâna Părinte Daniel. Iar în a doua cameră am aranjat atît patul cît și masa cu lucruri vechi, dar păstrate de pe vremea bunicilor și a străbunicilor, iar soțul a colecționat anumite obiecte vechi ce se foloseau în bucătărie, cîntare, ceasuri, telefoane, bani vechi și multe altele .
Aici se pot vedea icoane cu Maica Domnului, cu Mîntuitorul Iisus Hristos, Drumul Crucii, Botezul, Înălțarea, Răstignirea, Mîntuitorul cu coroana de spini pe cap, Sf. Nicolae, Sf. Andrei , Sf. Gheorghe, Cuvioasa Parascheva și multe altele, peste 150 -170 lucrate și expuse la colecție. Am expus și diferite variante cu Cina cea de Taina, cu Fecioara Maria și diferiți sfinți.
M.R.N.: – Tineretul se întoarce la credința în Dumnezeu. Cum vede familia ta toate preocupările tale?
Florica Todirut: – Am fost la biserica din sat și spre surprinderea mea am observat că multe mame cu copii vin la biserică duminica și îi duce la sfînta împărtășanie. Un lucru minunat deoarece tineretul începe să se întoarcă la credința în Dumnezeu. Și familia mea a fost creștin–ortodoxă din bătrîni și continuăm să o păstrăm cu drag. Am iubit icoanele din biserică foarte mult și cred că de aici am și început să lucrez în special icoane sfinte și tot am lucrat pînă ce m-au întrebat copii mei că ce fac cu ele, de ce nu le vindem. Cînd le-am spus că vreau să-mi fac o expoziție nu prea au fost de acord. Cînd au văzut finalul au fost atît de încantati, iar acum cînd vin acasă de fiecare dată merg să vadă ce am mai făcut, ce noutăți au mai apărut. Acum sînt foarte bucuroși de ce am realizat împreună cu soțul care m-a ajutat foarte mult și m-a susținut în tot ce am făcut.
M.R.N.: – Colecțiile soțului tău păstrează unicate de o mare valoare. Poți sa ne vorbești despre pasiunea lui?
Florica Todirut: – La rîndul meu și eu l-am susținut pe soțul meu în privința obiectelor pe care vroia sa le colecționeze, atît prin cumpărarea lor cît și prin faptul că multe familii au dorit să ni le doneze, fiindcă am reușit să îi convingem de ceia ce dorim sa facem. Le-am promis că o să facem tot ce-i posibil pentru că satul nostru să aibă cu ce sa se mîndrească și vă spun cu sufletul împăcat că am reușit și nu ne vom opri aici. Vom continua atît cît ne țin puterile deoarece nu e chiar atît de ușor și de simplu. E foarte multă muncă, creativitate, timp, răbdare și întreținere. Multe obiecte trebuie curățate, spălate și recondiționate, deoarece sînt obiecte foarte vechi, uitate prin podurile caselor bătrîne. Avem o așa zisa ,mașină de tors din anul 1872, o mașină de scris din 1900, mașină de cusut ,,Singher,,, care sînt foarte vechi. Mașina de cusut a fost donată de prietena mea Maria Crina și doresc să-i mulțumesc din suflet. Avem tot felul de vase din lut, oale diferite mărimi precum și tot felul de castroane mari și mici, farfurii de pus pe perete cu diferite modele, obiecte pentru lucrat pământul, plug de șiruit, corman de îngropat cucuruzi sau crumpii și multe altele care trebuie văzute la fața locului. Soțul meu a început această pasiune de cînd am fost în vizită la un verișor primar al nurorii mele, acolo a văzut câteva obiecte expuse pe perete la o terasă unde stăteam de vorbă. Cînd am ajuns acasă la socrii mei le-a povestit și o început să adune și el diferite obiecte care erau cît mai vechi. Așa o pornit pasiunea de a face o colecție cît mai mare, mai frumoasă și mai interesanta pentru a o ține moștenire pentru a arăta copiilor, nepoților, și strănepoților noștrii cum se trăia, cum se lucra în trecutul bunicilor și străbunicilor noștrii.
M.R.N.: – Când ați deschis casă voastră vizitatorilor?
Florica Todirut: – Acum 2 ani prin august am reușit să finalizăm cît de cît cele două camera, plus afară la intrare. M-a ajutat bunul Dumnezeu că am putut sa invit pe Părintele Adrian de la noi din Zorlenț, Parintele de la Valea Denii și Părintele Daniel, care au ținut o slujbă de sfințire și Sfîntul Maslu, la care o participat și Domnul Primar, cărora țin să le mulțumesc tuturor inclusiv vecinilor. Anul trecut în septembrie am fost gazda șezătoarei ,,Doua mîini dibace” organizată de Niko Bugarin. Multumesc încă o data participanților, domnului fotograf și multe mulțumiri Radio Reșița precum și Radio Timișoara. Anul acesta am reușit să mai aranjez încă o cameră tradițională ca în Banat. Așa că încet și cu răbdare încercăm să înaintăm și să ne ținem pe poziție.
M.R.N.: – Ai fost invitată la Direcția judeteană de cultură în 20 octombrie a.c. pentru a expune împreună cu alți iubitori ai lucrului de mână în expoziția de goblene și macrameuri. Cum găsești tu o asemenea manifestare? Ce te- a impresionat?
Florica Todirut: – Pe 20 Octombrie am fost invitată la Centru Județean de Cultură la o expoziție împreună cu alti iubitori ai lucrului de mînă, unde au fost expuse goblene și macrameuri. Eu am participat pentru prima dată la așa o expoziție, unde m-am prezentat cu fețe de masă și milieuri lucrate din macrameu și umplute cu ață colorata, lucrări făcute de acum 15- 20 de ani în urmă. Am lucrat macrameu de cînd eram elevă la profesională, clasa a 9 -a, dar lucram doar cu macrame crem sau alb. După ce am lucrat macrame cu ață colorată am început cu goblene cu mărgele. Am fost singura persoană care am avut expuse asemenea goblene. Pe lîngă acestea am avut sticle îmbrăcate, lucrate cu croșetă. A fost o expoziție minunată care ne ajută să scoatem în evidență tradiția, să o păstrăm și să îndemnăm și tineretul să facă același lucru, să învețe să lucreze lucru de mînă. Țin să mulțumesc tuturor organizatorilor, precum și doamnei profesoare Maria Radu Novac și fostei mele colege de munca Anca Gaiță, care m-a ajutat să ajung și să pot participa la aceasta expoziție. A fost minunat, am rămas frumos impresionată de tot ce am văzut. A fost o organizare perfectă atît primirea cît și expunerea, elevi care au cîntat, au vorbit în grai bănățean și la urma au primit diplome și pachete cu dulciuri. Felicitări tuturor organizatorilor.
M.R.N.: – Crezi ca cetățenii din comuna voastră ar fi interesați sa viziteze colecțiile voastre și să vadă micii artiști recitând în graiul bănățean și interpretând melodii populare bănățene?
Florica Todirut: – Ar trebui să iau legătura cu Părintele de la biserică să anunțe în sat cît și cu Primarul comunei ca să anunțe și la școală pentru a se organiza și domnii profesori pentru a veni u elevii și sper că ar fii bucuroși de un spectacol. Trebuie să știu cu câteva zile mai înainte să pot lua legătura cu dînșii și să stabilim ziua. Da cred că s-ar bucura foarte mult.
M.R.N.: – Ce sfaturi ai da tu cititorilor noștri și celor care admiră lucrul de mână dar nu s-au apucat de el?
Florica Todirut: – Generațiile anilor 60- 70 încă mai au pasiunea și îndămînarea lucrului de mînă. Noi cei din aceste generații am fost învățate de mici să lucrăm cu acul, să impistrim, să facem cicma, neț, iar mai tîrziu am început cu goblene cusute cu ață sau lucram la șnur, care trebuia prins pe pînză și apoi facute umpluturile. În ziua de azi tineretul la sala de sport și cu telefonul mobil. Părerea mea este că lucrul de mînă te relaxează, îți dă așa o liniște sufletească, iar tineretul ar trebui să învețe cît de cît să facă și lucrul de mînă, e mult mai sănătos și mai recreativ. Cei care iubiți lucrul de mînă, începeți și lucrați și vă recreați.
