Autor: Dorina Măgărin, Membru UZPR
Mi-am propus să vorbesc despre un volum, cu adevărat substanțial, în cadrul colecției „L’Évolution de l’humanité”, dedicat istoriei cărții. Specialiștii din acest domeniu cunosc bine rolul esențial pe care această colecție l-a avut în consacrarea istoriei cărții ca disciplină academică, un proces care a debutat odată cu publicarea lucrării L’Apparition du livre (n. n. Apariția cărții), semnată de Lucien Febvre și Henri-Jean Martin, în anul 1958.
Două generații mai târziu, acea muncă dă roade, întrucât s-a ajuns în epoca marilor sinteze.
Henri-Jean Martin privea istoria cărții nu doar ca pe o disciplină auxiliară a istoriei (sau a istoriei literare), ci ca pe un domeniu distinct, unul în care bibliotecarii-cărturari erau într-o poziție privilegiată să îl exploreze.
Ce se poate spune despre expertiza lui Yann Sordet, fost director al colecției de cărți rare și prețioase de la Biblioteca Sainte-Geneviève, director la Biblioteca Mazarine, dacă nu faptul că aceasta îl plasează printre specialiștii cel mai bine pregătiți pentru a realiza ceea ce, pentru mulți alții, ar părea o provocare extrem de dificilă?
Se va înțelege că nu este posibil să oferim aici o prezentare detaliată a unei lucrări consistente, un veritabil „tom”, de aproape 800 de pagini, structurată în șapte părți și cincizeci și trei de capitole scurte. Sperăm că cititorul ne va scuza pentru faptul că ne limităm, deocamdată, la a reproduce scurta prezentare oferită de editură:
„De la inventarea scrierii până la revoluția digitală, sinteza ambițioasă, bogat documentată și ilustrată, Yann Sordet urmărește etapele esențiale și revoluțiile din istoria cărții – de la originile acesteia… Lucrarea abordează producția, circulația, receptarea și aspectele economice ale cărților, precum și utilizările, formele și transformările semnificative prin care au trecut acestea: răspândirea codexului în perioada creștinismului timpuriu, dezvoltarea tiparului în Europa secolului al XV-lea, apariția publicațiilor periodice la începutul secolului al XVII-lea, integrarea comerțului cu carte în societatea de consum și globalizarea pieței editoriale începând cu secolul al XIX-lea, precum și dematerializarea proceselor în secolul al XX-lea…
Această cercetare vastă cuprinde întregul spectru al producției scrise, indiferent de scopul acesteia (pedagogic, polemic, devoțional sau informativ) ori de forma sa (de la bestselleruri internaționale la almanahuri, publicații efemere și tipărituri de uz cotidian), explorând, totodată, o ambiguitate fundamentală: cartea este, în același timp, un obiect fizic, un produs manufacturat și un bun simbolic, o operă investită cu o valoare semnificativă, definitorie pentru identitate.
În cele din urmă, se acordă o atenție deosebită diversității indivizilor implicați în această istorie generală a cărții și a editării – autori, legiuitori, copiști, iluminiști sau gravori, tipografi-librari și, ulterior, editori – , precum și cititorilor, colecționarilor, bibliotecarilor și interacțiunilor dintre aceștia.”
Timișoara, 29 octombrie 2026
