Autor: Ionescu Ioan, Membru UZPR
Cel mai vechi text cu caracter agricol cunoscut până în anul 1950 era vestitul poem al lui Hesiod, „Munci şi zile“, scris probabil prin secolul al VIII-lea î.e.n.
Cercetătorii, retoric vorbind au făcut aluzie la sumerieni cu îndeletnicirea lor de căpetenie.
Odată cu apariţia scrierii în Sumer, scribii încredinţau lutului şi înţelepciunea milenară de a transforma smârcurile în ogoare fertile.
Cercetările s-au intensificat sistematic şi în consecinţă au condus la descoperirea unor texte cu caracter agricol. Astfel s-au găsit opt tăbliţe şi fragmente de argilă, acoperite cu un text ce n-a putut fi descifrat de îndată. Ele au ajuns a fi citite în anul 1950, atunci când o expediţie americană a descoperit la Nippur, cheia primului „manual“ de agricultură. Acest „manual“ conţinea în esenţă o tăbliţă de lut, lungă de 11,5 cm şi lată de 7,5 cm inserate fiind 35 de rânduri.
Ele erau într-o situaţie critică, dar în urma unui tratament special, scrisul a devenit lizibil. Surpriza s-a adeverit, tăbliţa reprezenta partea centrală a „manualului“ de agricultură, strămoşul tratatelor de azi.
Textul imprimat pe tăbliţă aparţine unor epoci îndepărtate. După descifrare s-a constatat că a fost imprimat în jurul anului 1700 î.e.n., constituind probabil reimprimarea unui text mai vechi, pierdut. Tăbliţele au fost traduse de S. N. Kramer, Benno Landsberger şi Thorkild Jacobsen.
Ca şi alte opere provenite din antichitate şi acestea fiind recomandate de autor ca fiind de inspiraţie divină şi nu pământeană.
Autorul ne spune că sfaturile aparţin zeului Ninurta, fiu al adevăratului plugar, al zeului sumerian Enlil.
Iată conţinutul acestui text: „Pe vremuri, un ţăran dădu aceste sfaturi fiului său: Când va veni vremea să-ţi lucrezi pământul, ai grijă să deschizi canalele de irigaţie într-aşa fel încât apa să nu se ridice prea sus pe ogor. Când îl vei fi golit de ape, veghează asupra pământului umed al ogorului, pentru ca să rămână neted; nu lăsa niciun bou rătăcit să-l calce în picioare.
Goneşte animalele străine şi lucrează-ţi ogorul ca pe un pământ compact. Desţeleneşte-l cu zece securi înguste ce nu cântăresc mai mult de 2/3 livre fiecare. Miriştile vor trebui smulse cu mâna şi legate în snopi; gropile sale strivite vor trebui umplute cu grapice iar cele patru laturi ale ogorului trebuie să fie împrejmuite. În timp ce ogorul se usucă la soarele de vară, să fie împărţit în părţi egale. Uneltele tale să zbârnâie de activitate. Oiştea va trebui întărită. Noul tău bici să fie prins în cuie şi mânerul celui vechi să fie reparat de către copiii lucrătorilor.“
Textul manualului cuprinde sintetic toate operaţiunile pe care trebuie să le cunoască agricultorul pentru a avea o recoltă bogată. Textul de informaţii privind organizarea muncii înainte de semănat. Se arată operaţiunea aratului, semănatului, împărţirea ogorului în parcele, adâncimea brazdei de pământ. Se insistă în ceea ce priveşte prădătorii (şoarecii, păsările, paraziţii, dăunătorii) pentru eliminarea lor, cu efectele pagubei.
Importanţa udatului este precizată. Sunt dezvăluite operaţiunile agricole, secerişul (unul secera, unul lega snopii iar altul îi strângea în clăi); urma în continuare treieratul. Autorul manualului ne spune că această operaţiune se executa cu un tăvălug de-a lungul şi de-a latul unei arii, pe care se aşezau snopii desfăcuţi. Fiind uscate, spicele se rupeau iar boabele ieşeau din pleavă. Urma vânturatul seminţelor, ca ele să fie separate de pleavă sau alte impurităţi.
Odată terminată munca câmpului, se înălţa o rugăciune marelui zeu Enlil, şi ajutorului său, Ninurta.
Acestea sunt cele mai vechi informaţii directe primite în scris de la popoarele aflate în „Ţinutul dintre ape“.
Ţinând seama că lucrările agricole sunt prezentate de autor în desfăşurarea lor firească, pe parcursul unui an agricol, manualul poate fi considerat drept un almanah al plugarului, cum de altfel îl consideră S. N. Kramer.
Foto: Almanahul Agricultorului Sumerian (cunoscut și sub numele de Instrucțiunile Agricultorului sau Georgicele sumeriene)
Bibliografie:
Aurelian Băltăreţu, Milenii de istorie (Momente din istoria agriculturii), Editura Albatros, 1971, Bucureşti.
