Autor: Preot Ionel Rusu, membru U.Z.P.R.
– Cu ce impresii pleci de la întâlnirea de douăzeci de ani de la absolvirea studiilor liceale din cadrul Colegiului Național “Costache Negri” din Galați?
“Mi-a părut bine să-mi revăd colegii și profesorii. Am simțit un sentiment de recunoștință pentru ceea ce au făcut ei pentru noi!” (Cristina Zgherea, 39 ani, inginer automatic, Mioveni, jud. Argeș)
– Ce sentimente te-au încercat în momentul revederii cu foștii colegi și dascăli?
“Emoții, suspans, bucurie, frenezie.” (Vlad Tudosie, 39 ani, economist, București)
– În ce a constat sublimul acestei întâlniri?
“Wow-ul a constat în faptul că dintr-o clasă care eram “sortită pierzării” și etichetată de unii și de alții, fiecare dintre noi a ajuns să fie stăpân pe propria viață. Am simțit aici dragoste și omenie.” (Sirghi Cristian-Bogdan, 38 ani, manager sportiv, Galați)
– Cum te-a marcat întâlnirea cu colegii care au rămas la vatră, în țară?
“Apartenența la grup rămâne de bază indiferent de distanță.” (Irina Axente, 38 ani, inginer automatic, Belgia)
– Ce are în plus cea de-a doua întâlnire a promoției 2005 comparativ cu prima, din 2015?
“Ne-am organizat în echipă, fiecare dintre noi a contribuit cu câte ceva. Este un exercițiu de voință, prin renunțări personale și, de ce nu, la tabieturi.” (Daniel Teodorescu, 38 ani, manager vânzări, București)
– La ce te-ai așteptat înainte de a participa la această reuniune de suflet?
“Mi-am dorit foarte mult să-mi văd colegii și să retrăiesc clipele petrecute în Colegiul Costache Negri din Galați.” (Mitrașcă Dan-Alexandru, 38 ani, medic stomatolog, Galați)
– Venind în țară ai observat la unii foști colegi de-ai tăi urme de românism?
“Bineînțeles. Am rămas clasa a XII-a I autentic, adică îndrăzneți, cu simțul umorului, sensibili și mai maturi. Băieții la capitolul <<amintiri>> sunt ca niște elefanți fără trompă.” (Hriscu Cristina, 39 ani, medic ortodont, Le Mans, Franța)
– Consideri că unde ai ajuns până acum s-a datorat contribuției foștilor tăi dascăli din liceu?
“Am experimentat latura umană a profesorilor din liceu. Ne-au ajuns la suflet. Ei au pus accentpe latura formativă de caracter și nu doar pe cea informativă. A contat mult modul de abordare.” (Năstase Cristian, 39 ani, inginer agronom, Galați)
– Crezi că CV-ul profesional a mulțumit pe cei de față astăzi?
“Cred că a fost o confirmare a faptului că munca lor n-a fost zadarnică, și-a atins scopul inițial. Pe mulți din colegi nu cred că i-a impactat puternic, pentru că erau de profesii diferite.” (Diaconu Ionuț, 39 ani, inginer software)
– Ce impact în sufletul dumneavoastră a avut reuniunea de astăzi?
“A stârnit emoții puternice. A fost ultima mea generație ca dirigintă și mă face să fiu și mai legată de colectivul clasei a XII-a I. Au rămas aceiași tineri impetuoși, inteligenți, cu caractere puternice și sensibilități ascunse.” (profesor Andra Ionescu, 53 ani, director de unitate)
– Ce așteptări ați avut de la foștii elevi, după douăzeci de ani de la despărțire?
“M-am așteptat să fie frumoși, sănătoși, echilibrați. Cred că societatea se poate baza pe ei în viitor și ar fi bine pentru copiii mei. Echilibru constă în directa proporționalitate între mediul interior sănătos și cel exterior. A fost o terapie spirituală prin relaționare dialogică, de la minte la minte și de la suflet la suflet.” (profesor Dana Panaite, 52 ani, profesor biologie)
– Vă rog, desfășurați-vă!
“După douăzeci de ani – nu este romanul lui Alexandre Dumas, ci întâlnirea clasei a XII-a I. Invitația lor m-a bucurat dar mi-a trezit și un sentiment de nostalgie căci <<drăcia asta frumoasă și minunată, nenorocită și caraghioasă formată din ani>> trece foarte repede. Le-am fost profesoară un singur an. Felicitări! Vă prețuiesc!” (profesor Limba Română, Radu Cătălina, 47 ani)
