Dialog cu doamna Margareta Baunach, întoarsă din Germania la rădăcini – Soțul ei o numește „aurul românesc”

Autor: Maria Radu Novac

Muntele cu pădurile lui protejate dă semeție și frumusețea satului Rusca-Montană, resedința comunei cu același nume. Munții Poiana Ruscăi cu bogatele lor zăcăminte minerale au făcut ca zona să fie exploatată din cele mai vechi timpuri. După 1717 au fost colonizați aici germani, printre care și strămoșii Gretei a cărei poveste o aflăm astăzi de la ea.

Limba germană pe care eu am învățat-o ma ajută în dialogul cu Karl-Heinz Baunach, soțul Gretei, un german autentic, un om jovial și comunicativ, bucuros de vizita mea. Familia este prezentă în comunitatea din Reșița și participă la acțiunile culturale și la biserica romano-catolică. De multe ori această familie se implică în acte de caritate pentru copii.

Rădăcinile doamnei Margareta Baunach, din Rusca Montană, un sat situat la poalele Munților Poiana Ruscă, la granița cu județul Hunedoara și cu județul Timiș. Localitatea este sediul comunei formată din satele Rusca Montană și Rușchița. Denumirea comunei vine de la munții Poiana Ruscă, prin rusca înțelegându-se „satul de sub munte”. Economia comunei este specifică zonei de munte, în sensul preponderenței activităților extractive față de cele agricole. Resursele naturale au determinat de-a lungul timpului caracterul economiei locale, care a fost bazat pe industria extractivă de marmură, fier, argint, plumb și zinc dar și pe industria prelucrătoare a lemnului. De altfel, investitorii cei mai importanți activează în aceste domenii: exploatare marmură, prelucrare marmură, exploatarea și prelucrarea lemnului.

Înainte de începerea exploatării miniere și a pădurilor, această zonă era nelocuită. În secolul al XVIII-lea au fost aduși aici primi coloniști, care au început exploatarea pădurii și a minelor de fier, argint, plumb și zinc, dar și a marmurei. Rusca Montană a luat naștere ca o colonie de mineri.

Rusca Montană este și o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier). Prin Hotărârea de Guvern, Nr.1251, din 30 noiembrie 2004, aria naturală protejată pentru noi zone se întinde pe o suprafață de 604 hectare.

Maria Radu Resita: Bună ziua, Grete! Guten Tag, Karl- Heinz! Ce le spuneți cititorilor noștri despre voi? Unde sunt rădăcinile voastre? Tu ești fiica tatălui tău, român căsătorit cu mama ta de etnie germană. Vorbește-ne despre familia ta.

Margareta Baunach: Buna ziua, Guten Tag D-na Radu Maria Nowak. Multumim frumos pentru invitația făcută pentru povestirea reîntoarcerii mele din Germania în România. Eu sunt născută în comuna Rusca-Montană în anul 1954. Am facut școala elementară de 8 clase în Rusca Montana. După terminarea clasei a opta în anul 1969 am mers la Lugoj, unde am urmat Liceul Agricol, specialitatea contabilitate, până în anul 1973. După terminarea scolii am fost repartizată ca și contabilă la CAP Remetea-Pogănici. Din anul 1975 am venit în Reșița și de atunci locuiesc în apartamentul pe care îl am si acum.

Sotul meu este cetățean german. El s-a nascut în 1953 în Grünsfeld Germania, landul Baden Württemberg. Tatal meu, Todor Ilie, era român din Rusca -Montană, iar mama, Schwerin Maria, a fost de etnie germană, tot din Rusca -Montană. Eu mai am un frate, Todor Reinmuth, care a urmat facultatea de Metalurgie din Cluj-Napoca și acolo s-a căsătorit cu soția lui o profesoară de violoncel la Cluj …

M.R.N.: Bunicul tău a fost deportat în Siberia. Spune-ne tu ce știi despre atrocitățile acelor vremuri.

M.B.: Bunicul meu, Schwerin Bernat, din partea mamei, a fost deportat în URSS în anul 1945. Din păcate nu s-a mai întors. Din declarațiile a doi martori, care erau cu el în lagăr, reiese că el ar fi murit pe tren la întoarcere acasă și nu se știe unde a fost lăsat cu ceilalți morți, pentru a fi îngropat în groapa comună. Împreună cu bunicul meu au mai fost luați frații buniciilor mei și verișori. Mulți dintre ei nu s-au mai întors acasă. Multe familii au fost destrămate. Bunica a rămas cu mama mea și unchiul meu, fratele mamei mele. O familie a rămas fără tată la o vârstă fragedă.

M.R.N.: Bunica ta din partea mamei ți-a influențat educația…

M.B.: Eu și fratele meu am rămas fără părinți de foarte mici. Am rămas la bunica Schwerin Margareta, din partea mamei și am fost crescuți într-un spirit german. Am vorbit de mici limba germană. Școala am facut-o în limba română, deoarece pe timpul acela nu exista o școală în Rusca-Montană în limba germană. Bunica ne-a dat o educație foarte bună. Ne-a învățat să respectăm oamenii și mai ales de la ea am învățat foarte multe lucruri, tricotatul, gătitul și să m-am specializat în prăjituri.

M.R.N.: Rădăcinile tale sunt atât de puternice încât chiar dacă ai plecat în Germania prin căsătorie, nu te-ai rupt niciodată de ele?

M.B.: În anul 1998 am plecat în Germania, unde m-am căsătorit cu soțul meu Baunach Karl-Heinz, însă eu am venit în fiecare an în Reșița și în Rusca-Montană cu mult drag. Eu nu m-am rupt de rădăciniile din România, iar soțului meu i-a placut foarte mult să vină în România.

M.R.N.: Ce înseamnă pentru tine Lugojul?

M.B.: Lugojul este un oraș de care mă leagă multe amintiri frumoase și unde am urmat liceul patru ani, locul unde am învățat meseria de contabil și pe care am practicat-o până când am plecat în Germania.

M.R.N.: De la Primăria din Rusca Montană unde lucrai ca și contabilă ai plecat în Germania, în landul Baden-Wurthemberg, unde te-ai căsătorit cu cel care te numește „aurul românesc”…

M.B.: Am lucrat ca și contabilă la Intreprinderea de confecții din Resita. În anul 1992 am plecat la Rusca-Montană, satul natal, unde am lucrat contabilă la Primăria Rusca-Montană până în 1998, când am plecat în Germania. În Germania am lucrat împreună cu soțul meu la Firma KAVO Biberach Baden Württemberg, până când am intrat în pensie.

M.R.N.: Nu te-ai rupt niciodată de ai tăi din Banat…

M.B.: Eu nu m-am rupt niciodată de rădăciniile din România, unde m-am născut. Când veneam în România în concediu, în câțiva ani am renovat apartamentul din Reșița.

M.R.N.: Ce v-a determinat să veniți că să trăiți la Reșița?

M.B.: Ajungând la pensie ne-am gândit să revenim în Reșița, având aici apartamentul și fiind aproape de fratele meu.

M.R.N.: Ce înseamnă Clujul pentru tine?

M.B.: Clujul pentru mine înseamnă orașul în care fratele meu, Todor Reinmuth, a facut armata, facultatea de Metalurgie și căsătoria lui cu cumnata mea, Todor Gabriela Constantinescu, fostă profesoară de violoncel la Liceul de muzică din Cluj. Acum fiind și ei pensionari s-au întors la Rusca-Montana în casa părintească unde m-am născut și am copilărit împreună cu fratele meu.

M.R.N.: Ce ne poți spune despre Rusca-Montană de acum?

M.B.: Rusca-Montană este o comună frumoasă într-o zonă de munte. La o distanță de 7 Km se află satul Rușchița, unde se află o renumită carieră de marmoră. Ma bucur când merg la Rusca-Montană, satul meu natal. Toți ne așteaptă cu mare placere și eu mă bucur mult că mă întâlnesc cu fratele meu și cu vecinii care am copilărit împreună.

Participăm când putem la activitățiile comunității germane. În anii 2024 și 2025 am participat la Fărșangul nemțesc, unde am luat premiul doi la costumații. Acolo le-am întâlnit pe doamna Radu Maria Novac și pe doamna doctor Benga, care mergeau în fața noastră, tot mascate. Particip des la Biserica romano-catolică din Reșița, Govândari. Ne bucurăm când ne întâlnim cu credincioșii și cu Parintele Hiticas Valentin Macedon. Sunt toți oameni minunați și cu mult respect.

M.R.N.: Credința ta puternică în divinitate te-a determinat să te cununi religios cu soțul tău la biserica romano- catolică din cartierul nostru? Cine au fost nașii?

M.B.: Credința în Dumnezeu ne-a determinat să ne căsătorim religios în ziua de 22 septembrie 2024, la Biserica romano-catolică din Govândari – Reșița.

Nașii noștri sunt Sonia Cwoika, directoare adjunctă la Colegiul Național „Diaconovici – Tietz” din Reșița si Gerhard Cwoika, redactor la Radio Reșița. Sunt oamenii adevărați pentru noi, de aceea i-am ales să fie nașii noștri. Ne bucurăm să îi avem alături de noi. Ei și fratele meu sunt oamenii care ne ajută la bine și la rău tot timpul. Le mulțumim din tot sufletul pentru tot ajutorul lor, atât fratelui meu cât și nașiilor.

Cu ocazia zilei de 8 Martie, redacția ziarului „Revolutionarul” îți urează ,,La mulți ani, sănătate maximă și multe bucurii”!