Sari la continut
19 noiembrie 2026
Despre noi Contact
Ultima ora
Fără categorie, Interviuri

„Reșița mi-a oferit nu doar o prezentare de carte reușită, la Târgul de Carte Gaudeamus, ci și amintirea unei întâlniri sincere, pe care o voi păstra cu drag” – Dialog cu scriitoarea Aura Nicoleta Lupșescu din Timișoara

Autor: Maria Radu Novac

Maria Radu Novac: – Buna ziua, Aura Nicoleta Lupșescu. Cum a început povestea ta cu scrisul?

Aura Nicoleta Lupșescu: – Buna ziua, doamna Maria! Povestea mea cu scrisul cred că a început încă din copilărie, doar că, la vremea aceea, nimeni nu m-a luat prea mult în serios. Mai târziu, în anii de liceu, profesoara mea de limba română, doamna Maria Untaru, m-a cooptat în colectivul revistei școlii. Acolo am publicat câteva poeme și am început să particip la întâlniri literare. A fost primul meu contact adevărat cu lumea literară. A urmat însă o pauză lungă, până în anul 2020, când am avut șansa să o cunosc pe doamna Mariana Gurza, poetă, prozatoare și jurnalistă din Timișoara. Dumneaei m-a încurajat să scriu și mi-a cerut să-i arăt poeziile pe care le adunasem de-a lungul anilor. I le-am încredințat, fără să bănuiesc ce avea să urmeze. În martie 2021, doamna Mariana Gurza s-a stins din viață, în urma îmbolnăvirii de COVID-19. Vestea m-a întristat profund și, pentru o vreme, mi-am spus: „Gata cu scrisul! Sunt destui oameni care scriu. De ce aș mai face-o și eu?” Dar viața are uneori felul ei de a ne întoarce din drum. La puțin timp după dispariția dumneaei, am descoperit, cu surprindere și emoție, că poeziile mele fuseseră publicate în revista „Armonii Culturale”, în februarie 2021. Doamna Mariana Gurza le trimisese spre publicare fără ca eu să știu. A fost un moment care m-a făcut să mă opresc și să reflectez la toate discuțiile noastre, la încrederea pe care mi-o acordase și la îndemnul ei de a nu renunța la scris. Am simțit că, într-un fel, îmi lăsase un mesaj pe care abia atunci începeam să-l înțeleg. Ulterior, doamna Mariana Moga mi-a propus să fac parte din Gruparea literară „De amiciția” și să colaborez la activitățile acesteia. Am răspuns prezent. Cam așa a început totul. Nu printr-o hotărâre fermă de a deveni scriitoare, ci prin întâlniri cu oameni care au crezut în scrisul meu, uneori mai mult decât credeam eu însămi.

Maria Radu Novac: – Editorii tăi cred în talentul tău. Lansarea cărții tale la Reșița a fost reușită. Cu ce impresii ai plecat?

Aura Nicoleta Lupșescu: – Reșița mi-a oferit nu doar o prezentare de carte reușită, la Târgul de Carte Gaudeamus, ci și amintirea unei întâlniri sincere, pe care o voi păstra cu drag. Și, poate, încă un motiv să cred că poezia își găsește întotdeauna drumul către cei care au nevoie de ea. Am plecat și cu sentimentul că scrisul nu este doar o formă de mărturisire, este cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unui autor: să descopere că ceea ce a scris în singurătate își găsește ecou în sufletul altcuiva. Iar încrederea editorului meu, de la editura Castrum de Thymes din Timișoara căruia îi sunt recunoscătoare, mă onorează și mă responsabilizează deopotrivă.

Maria Radu Novac: – Privită cu ochiul spectatorului ai arătat o creatoare dezinvoltă, în elementul ei, în locul potrivit. Te mai leagă și altceva de orașul de pe Bârzava?

Aura Nicoleta Lupșescu: – Poate așa s-a văzut din sală, însă mărturisesc că am avut mari emoții. Întâlnirea cu oamenii în astfel de împrejurări este întotdeauna un moment special pentru mine. Da, de orașul de pe Bârzava mă leagă și familia. Aici locuiesc vărul primar al tatălui meu, soția acestuia și sora bunicii mele. M-am bucurat mult că soția unchiului meu a fost prezentă în sală, la lansarea cărții. Prezența ei a însemnat mult pentru mine și țin să-i mulțumesc și pe această cale. Așadar, Reșița nu este pentru mine doar orașul în care mi-am prezentat cartea, ci și un loc în care regăsesc o parte din rădăcinile familiei mele.

Maria Radu Novac: – ,,Sufletarium” este mai mult decât un volum de poezie.

Aura Nicoleta Lupșescu: – Da, așa este. „Sufletarium” este o parte din mine, din ceea ce am trăit, am simțit, am pierdut și am regăsit de-a lungul timpului. Între copertele cărții nu am așezat doar poezii, ci și frânturi de suflet, întrebări la care încă mai caut răspunsuri, oameni care mi-au trecut prin viață și urme pe care le-au lăsat în mine. Este, poate, cel mai sincer dialog pe care l-am purtat cu mine însămi, dar pe care am avut curajul să-l împărtășesc și celorlalți. Mi-ar plăcea ca fiecare cititor să găsească în aceste pagini și ceva din propria lui poveste.

Maria Radu Novac: – Ai întâlnit la Târgul de carte” Gaudeamus din Resita oameni care te- au marcat și pe care îți doreai să-i cunoști. Vorbește- ne…

Aura Nicoleta Lupșescu: – Da, am întâlnit câțiva oameni dragi, autori la rândul lor pe care îi apreciez și respect, însă una dintre cele mai frumoase bucurii ale participării la Târgul de Carte „Gaudeamus” a fost întâlnirea cu scriitorul Igor Bergler, pe care îmi doream de multă vreme să-l cunosc. Romanul său, „Testamentul lui Abraham”, m-a fascinat atât de mult, încât am ales să scriu despre el în cadrul proiectului literar „Cartea care m-a ales”, coordonat de doamna Mariana Moga. Am descoperit un om cald, deschis și apropiat de cititori. M-a bucurat în mod deosebit faptul că a primit cu încântare volumul meu de poezie, „Sufletarium – Cerul are rădăcini”. Am plecat cu bucuria unui cititor care și-a cunoscut autorul îndrăgit și cu convingerea că, uneori, nu noi alegem cărțile, ci ele ne aleg pe noi.

Maria Radu Novac: – Tu spui că ,, unele cărți nu ajung întâmplător în mâinile noastre”. Ai cărți care ți-au marcat etape din viață?

Aura Nicoleta Lupșescu: – Da, cu siguranță. Cred că fiecare etapă a vieții mele a avut cărțile ei. Unele m-au făcut să visez, altele m-au ajutat să înțeleg oamenii, iubirea, pierderea sau chiar propriile mele frământări. Sunt cărți pe care le-am citit la momentul potrivit, când aveam nevoie de un răspuns, de o încurajare sau pur și simplu de un refugiu. Poate că, recitite astăzi, le-aș înțelege altfel, pentru că între timp m-am schimbat și eu. Cred că o carte bună nu se termină odată cu ultima pagină. Ea continuă să trăiască în noi, uneori ani întregi, fără să ne dăm seama.

Maria Radu Novac: –  În revistele literare au apărut însemnări despre poezia ta. Te încurajează susținerea colegilor de breaslă?

Aura Nicoleta Lupșescu: – Cu siguranță! Orice apreciere venită din partea oamenilor de litere mă bucură și mă onorează. Când cineva își dedică timpul pentru a-mi citi și analiza poezia, simt că ceea ce am așternut pe hârtie nu a rămas doar al meu. Nu scriu pentru laude, premii sau recunoaștere, dar ar fi nesincer să spun că nu mă bucur de ele. Sunt confirmări care îmi dau încredere și curaj să merg mai departe. În același timp, prețuiesc și critica sinceră, pentru că un autor nu încetează niciodată să învețe. Cred însă că, dincolo de premii și aprecieri, adevărata răsplată vine atunci când un cititor se regăsește într-un vers de-al meu. În acel moment, poezia nu-mi mai aparține doar mie, ci și celui care a primit-o în suflet.

Maria Radu Novac: –  NICHITA STĂNESCU a spus că ,,a înțelege poezia înseamnă a putea iubi. Și e greu, e foarte greu să poți iubi” Ai o poezie preferată? Ne spui câteva versuri?

Aura Nicoleta Lupșescu: – Nu întâmplător am ales versurile lui Nichita Stănescu citate de dumneavoastră pentru a-mi însoți fotografia de profil de pe Facebook. Mă regăsesc în ele, pentru că eu cred că poezia și iubirea au ceva esențial în comun: amândouă cer sensibilitate, sinceritate și curajul de a-ți deschide sufletul. Nu pot spune că am o singură poezie preferată. Sunt poezii care mă emoționează într-un anumit moment al vieții și altele pe care le redescopăr cu alți ochi, odată cu trecerea timpului. Îmi este drag Nichita Stănescu, iar din poezia sa „Emoție de toamnă” îmi revine adesea în minte versul: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva”. Dacă ar fi să aleg însă câteva versuri din propria creație, m-aș opri la poezia „Nedemn”: „Nedemn de fericire am plâns cu frunze verzi, neîncăput de toamnă am nins…” Cred că poezia nu trebuie doar înțeleasă, ci și simțită. Iar uneori, un singur vers poate spune despre sufletul nostru mai mult decât o întreagă poveste.

Maria Radu Novac: – Ce ar alege Aura-Nicoleta Lupșescu să spună despre ea dacă ar fi invitată în redacția noastră?

Aura Nicoleta Lupșescu: – Aș spune că sunt, înainte de toate, un om obișnuit, cu bucurii, visuri, îndoieli și imperfecțiuni. Iubesc viața, oamenii și încerc să descopăr frumosul în tot ce mă înconjoară. Sunt sensibilă, uneori poate prea sensibilă, dar și încăpățânată atunci când cred cu adevărat în ceva. Viața m-a învățat să prețuiesc atât bucuriile, cât și lecțiile primite în momentele dificile. Mai presus de toate, mă consider un om binecuvântat de Dumnezeu. Sunt profund recunoscătoare pentru familia pe care o am, pentru dragostea celor apropiați și pentru tot ceea ce am dobândit până astăzi. Cred că adevărata bogăție nu stă în cât de multe avem, ci în cât de mult știm să prețuim ceea ce ne-a fost dăruit. Nu mă consider un om special pentru că scriu poezie. Sunt doar un om care simte, iubește, greșește, iartă și învață mereu câte ceva despre viață. Iar când cuvintele nu-mi ajung, le transform în poezie.

Maria Radu Novac: – Umorul se scrie greu și cere mult talent și curaj. Ai lansat la Reșița o dată cu scriitorul Nicolae Toma, la fel de emoționat ca tine. Ce părere ai despre cartea lui?

Aura Nicoleta Lupșescu: – A fost o bucurie să împart emoțiile lansării cu domnul Nicolae Toma. Cartea sa m-a cucerit prin umorul mușcător, ironia și sarcasmul cu care surprinde relațiile de cuplu, viața militară și slăbiciunile omenești. Așa cum am scris și în prezentarea de pe coperta cărții sale este un volum în care viața devine o cazarmă în care nimeni nu respectă regulamentul, dar toți vor să câștige războiul. Cred că umorul adevărat nu înseamnă doar să provoci râsul, ci și să spui adevăruri incomode cu inteligență. Iar Nicolae Toma reușește acest lucru. Uneori, cea mai bună formă de supraviețuire este să facem haz de necaz. I-am spus ca și-a ratat cariera. Trebuia să continue ca și actor de comedie.

Maria Radu Novac: – La final, te rog să transmiți cititorilor un gând al tău.

Aura Nicoleta Lupșescu: – Cititorilor le-aș spune să nu uite niciodată să se bucure de lucrurile simple, să iubească, să ierte și să prețuiască oamenii dragi cât îi au aproape. Să nu-și piardă credința și speranța, nici atunci când viața îi pune la încercare. Să citească, să viseze și să nu lase sufletul să îmbătrânească înaintea trupului. Să aibă curajul de a fi ei înșiși, cu toate imperfecțiunile și frumusețile lor. Și, pentru că volumul meu poartă titlul „Sufletarium – Cerul are rădăcini”, le-aș mai spune ceva: să nu-și uite niciodată rădăcinile, oricât de sus i-ar purta viața. Vă mulțumesc tuturor celor care îmi citiți versurile și îmi îngăduiți, pentru câteva clipe, să fiu oaspete în sufletele voastre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *